Regal Literar

Creaționism contra evoluționism: 3. „Miracolul” natural al evolutiei: ochiul

Autor: Anton Constantinescu
Autor: Anton Constantinescu

Dupa ce am vazut in articolul trecut cat de multe variante ale creationismului exista (de fapt fiecare poate fi considerata ca o religie independenta, cateodata a unei singure persoane, dupa ce am aratat ca dintre atatea variante care se contrazic intre ele numai una singura poate fi luata in serios, ma voi stradui in acest articol sa prezint subiectul din punctul de vedere opus religiei, respecti v din punct de vedere stiintific.

In general stiinta este total nedemocratica ba chiar tiranica si nu permite amestecuri intime cu religia. Ori e ulei, ori e apa. Ori e alba, ori e neagra. Varsta pamantului este fie de 4,74 miliarde de ani (cum spun toate argumentele si dovezile stiintifice), fie de sase mii de ani (cum spun promotorii creationismelor de tot felul, dupa „calculul” calugarului medieval Ussher. Nu este „ambele deodata”, pentru ca asa ceva ar fi o absurditate. La fel, celula vie fie ca a evoluat din materie ne-vie, fie ca a facut-o cineva. Nu prea pot intelege ce inteleg prin concordanta dintre religie si stiinta cei care sustin ca se poate face un asemenea melanj. Este vorba de doua realitati diferite ce nu pot coexista. Sper ca promotorii creationismelor sa aiba curajul sa se exprime, facand observatiile pe care le cred utile la acest articol.

1. Exemplu de aplicare a metodei stiintifice de studiere a lumii.

Cu cateva decenii in urma, cineva a pus o intrebare „incuietoare” oamenilor de stiinta: care era temperatura Oceanului Atlantic cu 200 milioane de ani in urma?

Multi ar rade la auzirea acestei „nazbatii”: cum sa stabilesti temperature apei unui Ocean care nici macar nu coincide cu Oceanul de azi ca suprafata, si asta intr-o vreme cand nu existau termometre si nici observatori? Asemenea probleme sunt puse de multe ori in cercetarea stiintifica si partea interesanta este ca se pot gasi deseori raspunsuri corecte, chiar neasteptat de precise. In acest caz, nimic mai simplu: s-a gasit o specie de scoici care a ramas neschimbata ca forma si structura in ultimele 300 milioane de ani; s-a constatat ca in metabolismul acestei scoici raportul izotopilor de oxigen care intra in compozitia carbonatului de calciu depinde de temperatura, in acest caz osciland intre 8 si 12 grade Celsius in decursul unui an, dupa care s-a analizat prin mai multe metode varsta rocilor respective.

Cea mai simpla este metoda determinarii raportului intre Uraniu si Plumb intr-o roca; de exemplu in granit. Se stie ca aceste metale nu pot coexista intr-o topitura minerala pentru ca au puncte de topire extrem de diferite. Deci granitul respectiv nu putea contine plumb de la inceput. Tot plumbul gasit provine deci din dezintegrarea uraniului radioactiv. Viteza conversiei fiind cunoscuta, calculul vechimii rocii devine prin aceasta foarte simplu. Prin interpolare se afla si varsta respectiva, cu mare precizie. Raspunsul dat, in mod evident este: „Acum 200 de milioane de ani temperature Oceanului Atlantic oscila intre 8 grade Celsius iarna si 12 grade Celsius vara”.

Scurt si cuprinzator; si nu exista nici o alternativa viabila pentru acest caz. Nu poate veni nimeni sa sustina ca Dumnezeu in mare mila sa a potrivit cu mana acele fosile pentru a verifica credinta turmei sale” ca este stupid. Dar culmea este ca …s-a dat deja acest raspuns ilogic de catre creationisti! Evident ca am simplificat lucrurile: o singura dovada nu este suficienta. Si alte metode de analiza au condus la acelasi rezultat.

2. O scurta istorie a pamantului

Prin asemenea metode, uneori insa mult mai complicate, s-a deteminat ata istoria planetei Pamant cat si cea a vietuitorelor sale. Putina lume stie ca dupa ce a fost izbit de o planeta cat planeta Marte, ocazie cu care s-a format luna, pamantul a cunoscut o istorie teribil de zbuciumata, temperaturile suprafetei mergand de la sute de grade Celsius pana la inghetarea totala a planetei! Da, cu 700 de milioane de ani Pamantul arata ca „Europa” (satelit al lui Jupiter ) de azi, fiind acoperit in totalitate de un strat gros de gheata. Un glob alb pe cerul sistemului nostrum solar! Ceea ce este extrem de interesant este faptul ca viata a aparut pe pamant cu foarte multa vreme inainte de aceasta glaciatiune totala! De fapt in mai putin de un miliard de ani, pamantul avea deja tot felul de vietuitoare monocelulare. Nu ma voi ocupa acum de modul cum s-a trecut de la material ne-vie la cea vie; voi aborda alta data aceasta tema.

Acesta este un domeniu spectaculos al stiintei si exista dovada ca inainte de a se stabili care este codul genetic universal al materiei vii, a existat o competitie intre mai multe variante ale codului genetic. „Fosila” acelor timpuri este mitocondria, celula initiala care furniza altor celule energia necesara, si care are un cod genetic diferit de cel al tuturor vietuitoarelor! Aman deocamdata si discutia despre acest subiect si revin la problema inghetului total, nebanuit nebanuit de nimeni pana de curand.

Studiile efectuate la Harvard au aratat ca aceasta glaciatiune totala s-a intamplat de mai multe ori in viata pamantului, dar in mod curios , nu a reusit sa distruga viata monocelulatelor existente. Ultima glaciatiune totala a avut loc acum aproximativ un miliard de ani si s-a terminat cam acum 600 milioane de ani. Mecanismul unor asemenea glaciatiuni este studiat cu mare atentie acum, mai ales datorita faptului ca noi insine asistam la o asemenea schimbare a climei, o incalzire globala, care poate avea consecinte catastrofice daca nu este controlata bine de oameni.

3. Sfarsitul glaciatiunii proterozoice

Un process treptat de incalzire a planetei pamant, din pacate foarte asemanator teoretic cu schimbarea globala a climei (incalzirea) pe care o traim acum a dus la topirea graduala mai intai, apoi accelerata a zapezilor de pe o mare suprafatza de pamant. De ce spun ca este asemanator? Pentru ca si acum avem exact acelasi efect de auto-accelerare (feed-back pozitiv; sau conexiune pozitiva). Acum motivele sunt altele, dar fenomenul e acelasi: cu cat se incalzeste planeta, cu atat se topesc mai multi ghetari din Oceanul Arctic; cu cat culoarea pamantului se schimba din alb in albastru sau negru, cu atat mai multa incalzire se produce. Incalzirea globala de azi este doar un exemplu de ceea ce s-a intamplat de multe ori in geologia si clima pamantului. Intr-un timp foarte scurt pe scara geologica, pamantul a ajuns sa fie lipsit de ghetari – in cea mai mare parte – iar apa oceanului planetar sa acopere suprafete imense. Deodata monocelulatele au avut „camp liber” sau „ocean liber” pentru experimentare; prin asocieri de celule, intr-un timp relativ scurt (dupa criterii umane este imens; dupa criterii geologice este ca o secunda) s-au format pluricelulatele. Toate simetriile existente azi in lumea vie au fost incercate atunci de diferite vietuitoare, care nu aveau ochi, deci nu percepeau decat foarte greu ce se intampla in lumea inconjuratoare. Schimbarile nu puteau fi decat lente prin comparatie cu ceea ce a urmat, pana cand, intr-un interval de numai doua milioane de ani, exact acum 532 milioane de ani, s-a petrecut un adevarat miracol: mii, chiar zeci de mii de specii in acelasi timp au „inventat” ochii!

4. Ochii!

Cred ca nu exista „miracol” mai mare, si nu exista nici un eveniment mai spectaculos decat aceasta „trezire la lumina” practic simultana (dpv geologic) a multor vietuitoare de pe pamant! Chiar si pentru Darwin, ochii au reprezentat o enigma, si el nu avea absolut nici o explicatie. Deodata s-a intamplat o adevarata revolutie in lumea vie, iar lupta pentru existenta a acumulat noi dimensiuni iar evolutia s-a accelerat neasteptat de mult. De acum incolo vietuitoarele oceanului puteau sa vada in jur, sa incerce sa foloseasca si uscatul, nu numai apa marii, sa se specializeze si sa se adapteze cu mult mai bine.
„Rasaritul” luminii a fost pentru aceste vietuitoare un fenomen atat de interesant (as zice, romantic pentru noi). E pentru prima data cand materia vie se vede pe ea insasi.

Multi considera imposibila aceasta schimbare fara ajutorul cuiva, acolo sus!
Si totusi este vorba de un proces relativ simplu, care urma sa se intample. Miracol ar fi fost daca nu s-ar fi intamplat. Tocmai inversul acestui „miracol” ar fi fost imposibil: probabilitatea de a nu se intampla asa ceva a fost infima in conditiile de pe pamant.

5. Un mecanism previzibil

Numeroase studii si lucrari au fost dedicate acestui fenomen. Una dintre surprizele cele mai mari a fost totusi simultaneitatea procesului ce a avut loc in lumea vie. Noi suntem deja obisnuiti cu masurarea extrem de precisa a timpului de catre ceasul intern al coralilor sau altor vietuitoare, care au o zi si o ora precisa in fiecare an cand efectueaza fecundarea miliardelor de miliarde de ovule cu acei minusculi spermatozoizi, prezenti tot cu miliardele in apa oceanelor, la o data precisa, sub lumina lunii. Si acest fenomen pare miraculos, dar este foarte natural.

Prima modificare aparuta pe epiderma pluricelulatelor a fost sensibilizarea la lumina a unor zone, care au devenit sensibile la lumina. Chiar fara nici o modificare, epiderma viermilor de pamant (a ramelor) simte imediat expunerea la soare. Apoi stratul sensibil de celule s-a selectat ca fiind mai rezistent in prezenta unor placute de celule transparente, protectoare, spre exterior, si a unor pigmenti inchisi la culoare in interior.

Treptat s-au selectat ca fiind mai adaptate acele organisme la care a aparut o concavitate, ca o hemisfera, care permite luminii sa se concentreze. Prin cateva zeci de mii de iteratii s-a ajuns la forma optima a ochiului uman.

De unde stim ca este forma optima?

Pentru ca la alte specii extrem de diferite de vietuitoare (la moluste!) s-a ajuns exact la aceeasi geometrie a ochiului ca la vertebrate!!!
In ilustratia alaturata am prezentat comparativ un ochi de mamifer alaturi de un ochi de…caracatita! Asemanarea este uluitoare!

As fi fost incantat sa dau mult mai multe date, dar spatiul si timpul ma obliga sa termin abrupt. Astept intrebarile pe care si eu le-am pus la inceput, ca de exemplu „de unde stim ca pamantul a fost lovit de o planeta cam cat planeta Marte la inceput?” Sau intrebari legate de evolutie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *