Regal Literar

Spre deschis-a-mi umbră ce mă aștepta…

Autor: Stamate Constantin
Autor: Stamate Constantin

Ție…

Versul tău risipitor
Ca vântu-n zori se pierdea.
Îți vedeam lacrimile smolite
Scurgându-se pe-al tau obraz de aur,
Iar stelele rămăseseră singura nuanță
Păstrate-n amintirile tulburătoare.
Vag, îți vedeam în amieze voalul,
Ce încă mai era plin de dezmierdări.
Să nu te-avânți!
Căci ușor prin al tău vers,
La fel ca nuanța ce nu-ți mai este de folos
Tu pe mine-ai să mă pierzi.

 

 

Cavalerul

Călare, calvarul,
La fel ca și dezastrul
Mă atinsese trufaș.
Încă mai aud glasul cel rar,
Cutremurat de degetul de fier
Și bătrâna-mi inimă săraca….
De-un strigoi fu’ năpădită,
Transformându-se abia atinsă.
Iar eu, cavalerul calvarului
Mă lăsa-i c-o roșie vigoare,
Purtat nebun prin flori și soare
Spre deschis-a-mi umbră ce mă aștepta…

 

Fără titlu

Vesel, vioi și pofticios
Zâmbetul părea zburlit,
Bătând gol în sărutări
Ce minunat era!
Domol, răsfrângerile-amare
Apăreau în vise sfărâmate
Iar acum, curg lacrimi triste și amare.
Cu murmurul între-deschis
Prin geamul spart de vreme,
Razele țipau ca mai demult.
Ciugulind visător
Pe drumeagurile pline de iarbă,
Acum voi tăcea în inima-mi fierbinte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *