Regal Literar

Vitalie Răileanu: Viabilitatea nuanțării epopeii Daciada – Getica – Dava de Sergiu Botezatu

Autor: Vitalie Răileanu
Autor: Vitalie Răileanu

O carte foarte utilă și binevenită pe masa oricărui cititor aduce, printre altele, o importantă mărturisire despre istoria și cultura unui popor, iar acest deosebit volum întitulat „Daciada – Getica – Dava”, semnat de binecunoscutul scriitor Sergiu Botezatu, este o ars poetica semnificativă întru totul și în acest început de mileniu trei.

Autorul este ferm convins, că anume epopeea are menirea de a imagina vestigiile și rădăcinile adevărate ale neamului românesc, iar cuprinsul acestui volum și râvnește la crearea unei adevărate lumi, concurând astfel „activitatea demiurgului”. Izvoarele acestui impresionant cuprins coboară adânc în istoria acestui spațiu geografic de pe Bătrânul continent, coboară istoria în formarea și confirmarea neamului nostru: „La Herodot aflăm că Geții au fost cei mai viteji din Traci / Și se mai știe că Romanii lor le spuneau – ,,Eroii Daci”. / C-au fost deosebiți în toate mereu și felul lor de-a fi / A fost destin al devenirii și-n a trăi, și-n a muri. / A timpului sacră cunună lor li se-nchină pe vecii, / Celestei dăruiri de sine, ce cu tot suflul inimii, / S-au consacrat să fie liberi și au luptat pentru-al lor vis, / Cum n-a-ndrăznit să lupte nimeni pentru al lumii Paradis” (p. 11).

Astfel, poetul nostru schițează, în fond, adevărata istorie a poporului român într-un stil limpede, fluent, expoziția de fapte fiind înlocuită de revelarea adevărului: „Trecutul lor e plin de glorii, trecutul lor e plin de vis / Și de mărețele istorii ce-n multe suflete s-au scris. / Aprinzând căi până la stele, cu rugăciuni printre tăceri, / Ei reușeau să stoarcă timpul de întuneric și dureri. / Și curajoasele lor inimi luptând, tot cerul înălțând / Pe calea sfântă-a nemuririi, datina sacră făurind, / Ce scrisă a rămas cu stele, cu Universul de lumini, / Cu veșnicia devenirii pe-a undei timpului ruini” (p. 12).

Observăm cum din vocația epică a unei națiuni, din tradiția europeană a eposului istoric și din intuiția autorului nostru care realizează o adevărată sinteză cu finalitate estetică a spiritualității românești, s-a născut „Daciada – Getica – Dava”, care, în viziunea scriitorului este: „Gură de rai, gură de aur, stindardul dacic glorios, / Al Universului tezaur cu-n necuprins victorios. / O, voi Carpați! O, leagăn sacru! O, liniște din rugăciuni! / Ca un copil la maica-n brațe – veșnic izvor de-nțelepciuni. / O, voi, Carpați cu vârfuri sfinte! O, leagăn omenirii-ntregi! / În ale voastre-adânci morminte slăvită-i existența-n veci. / De-aici crește copacul vieții cu rădăcini în necuprins, / Cu-a timpului sacre veșminte în a luminii sacru vis” (p. 14).

Originalitatea scrierii lui Sergiu Botezatu o dă, mai întâi, coexistența viziunii istorice și eroice, iar existența personajelor se bizuie pe aspirație, eroii săi sunt însuflețiți, toți, de aceeași febră a consolidării neamului, dar drumul parcurs, deși pare ceva firesc îndeamnă să conștientizăm că: „Tot Universul, necuprinsul luminii veșnice-nchinând / Și strălucind din stele-n stele, lumea luminii-nveșnicind, / Un neam viteaz, un neam eroic de marele Pelasg condus, / Într-un popas spre nemurire, un Soare pe cer au aprins. / Din întuneric și lumină Pământul sacru au creat / Și pentru un popas de-o clipă pe el ei au descălecat. / Și de atunci totu-i o luptă în Universul necuprins, / Dintre-ntuneric și lumină, de nepierdut și de ne-nvins” (p. 16).

Poetul Sergiu Botezatu remarcă, aluziv desigur, existența unui efort general de a imprima ficțiunii poetice aspectul de non ficțiune. Descrierile geto-dacice alcătuiesc partea cea mai rezistentă a cărții și anunță totodată și viitoarele preocupări ale autorului care-și au izvorul în miezul istoriei neamului nostru, devenind și de mare interes pentru oricine caută nu doar descrierea perioadei date, atât de des și uneori fără acoperire științifică, cât marile trăsături ale spiritului literaturii noastre. Moralismul, retorismul, stilizările sui-generis ș.a. traversează universul acestei cărți unicale, întâlnindu-se în atitudini esențiale polemice, pentru a se prelungi apoi, prin notabile eforturi de estetizare, în nervuri din ce în ce mai captivante. Procesul înfățișat în proiectarea volumului dat este, în fond, unul de tot mai profundă implicare artistică a unui spirit provenit din alte domenii ale istoriei provenienței istoriei neamului românesc.

Dacă spiritul european este determinabil istoric geografic, social, cultic, cel  geto-dacic reprezintă o realitate în primul rând estetică, pe deplin configurată ca atare în urma unor lecturi serioase de ale scriitorului Sergiu Botezatu, iar cartea – Daciada – Getica – Dava nu poate fi decât acceptată, sub rezerva însă a viitorului acestui stil, devenit tot mai mult, în condițiile moderne românești, o urmă de creație, o sumă de convenții așadar, și mai puțin o determinantă stilistică.

Coperta DACIADA-GETICA-DAVA, Sergiu Botezatu, 2020
Coperta DACIADA-GETICA-DAVA, Sergiu Botezatu, 2020

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *