Regal Literar

Liliana Popa – Maiestuoasă va fi ținuta viitoarei cărți a Cristianei Memelis

Cristiana Memelis

Un volum ce va închega neliniști, va îmblînzi tenebre pe pămîntul plin de iubiri și războaie, de limite și nemărginiri între ziuă și noapte. Poemele curg firesc, parcă  dintr-un culcuș al zeilor de ea știuți, atentă la fiecare vers, la fiecare cuvînt, ideile transcend  în timpul și spațiul pe care ea le găsește și le numește….

 

„Tărâm de dincolo care-mi zâmbești

când intru prin albastru trup senin,

prea legănat de brațe îngerești,

prea luminat de ochii ce plutesc

pe-un infinit de sori scânteierori

și aștrii care se îmbrățișează acasă,

înveliți în nori”

 

Portretele realizate nu vin din neant, ci zugrăvite în lumină, cu măiestria celei ce ține între pleoape stropul de înțelepciune divină, ca să nu-l strivească un vis.

 

„Portretul tău în univers e scris.

Cât vezi cu ochii munți

împăduriți și risipiți prin ape limpezi,

lumina în cascadă se mistuie în glii

cu fiecare strop de-nțelepciune

de-o lacrimă aprins,

un crez.

un sentiment,

un vis…”

 

Acoperămîntul pare o haină cu amintiri, memoria naturii însăși, plecarea soarelui are contururi de liniște, cînd se coboară peste rugii pădurilor și peste pămîntul ce freamătă de ascunse izvoare, ce așteaptă să țîșnească în clipa sortită.

„O stea ne săvârşeşte crucea pe pământ,

în timp ce ochii dimineților învie

un necuprins ce te-ntregeşte ocrotind

aceeaşi hrană ce ne suntem pentru cer și glie”

 

Coincidentia oppositorum apare, o coincidență a contrariilor între real, între zi și noapte , și o realitate supra-rațională în care contrariile vieții se întîlnesc. De fapt, granița dintre realitate și ficțiun, dintre vis și trăire, este atît de subțire, încît poetul nici nu mai știe cînd a trecut-o.

În poemul „Biserica din lume „, prezența lui Iisus este pecete, timbrul lăsat ca un sărut pe frunte pentru a merge mai departe, un dangăt al clopotului de aripi, iubirea Celui care ne  înconjoară cu trupul său ca într-o slujbă euharistică.

 

„Privirea lui potrivea timbrul îngerilor

peste culmile unite de-un cântec

ce-nvelea cu pâine și vin amintirea”

Firească i se pare Cristianei Memelis alteritatea dintre viață și poezie, trecerea spre finit, fără să știe dacă va ajunge la infinit.

 

Întâlnirea ascunsă şi îmbrățișarea fiinţei,

naşterea Poeziei,

biserica de dincolo de mine, de tine, de noi, de voi, de ei, de ele,

înspre noi înşine înainte, înapoi…

 

Aflată parcă la o răscruce unde sufletul îngheață amintiri, Cristiana Memelis se oprește și poetul încearcă să răspundă unui summum de întrebări, într-un moment de răscruce al existenței sale reale, atrasă într-un joc al destinului, ca probă de viață și de conștiință. Călătoria poetului peregrin, între cer și pământ și dincolo de ceruri, devine povestea stării de personalitate a scriitoarei. Poezia Cristianei Memelis amintește de poezia creștină a lui Vasile Voiculescu.

Contemporan

 

Nu mã-nspăimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celălalt il străpung;
Sunt slab, samânța care-o sufla vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Dar el mã sufla unde vreau s-ajung!

Chiar dacă ești la infinit de mine,
Dar stiu că esti si-Ți caut Împărăția,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Și sunt contemporan cu Vesnicia.

Gîndurile poetei se întorc mereu spre Cel ce ne privește, Demiurgul ce ne așteaptă la răspîntiile grele dar și în clipele unde frumusețea domnește. Versurile Cristianei sînt legănări de lumină, binevenite acum într-o lume încremenită în frămîntate aporii, tămăduitoare ca o epistolă pentru naufragiații de azi.

O temă recurentă este cea a credinței, are un lirism al purității și al fragilității ființei,  tema predilectă este cea a candorii, a iubirii pentru tot ceea ce o înconjoară. Spirit înalt și fin, glisînd de la clasicism spre  modernism, mereu sub un cer necuprins cu privirea dar cuprins cu sufletul plin de bucuria cunoașterii, a recunoașterii, a recunoștinței față de tot ce o înconjoară, dar mai ales de iubirea pentru Dumnezeu, poezia Cristianei Memelis este un balsam ce schimbă uneori înserările, durerile, îngenuncherile, viețile….

Bine ai venit întru poezie, Cristiana Memelis !

 

25 februarie 2021

 

LILIANA POPA

Liliana Popa – istoric de artă și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei –  Universitatea Națională de Artă din București și a urmat, în 2002, Cursuri  de Renaștere  la Institutul Michelangelo din Florența – Italia (Michelangelo Institute of Florence – Via Ghibellina, 88, 50122 Firenze, Italia), fiind prima româncă înscrisă la Institutul Michelangelo din Florența. Din 1990, este reporter, redactor la Radiodifuziunea Română (str. General Berthelot nr 60- 64).

Volume de poezie :

1. Portretul în oglindă – editura Tracus Arte, 2014;

Volum lansat: 7 aprilie 2014, la Muzeul Literaturii din bd.Dacia 12.

Cronici literare: Emil Lungeanu în revista „Luceafărul”, Mircea Bîrsilă în revista „Argeșul”.

Prefața de Ioan Groșan, semnal editorial de Horia Girbea în revista „Luceafărul”;

2. Stăpână pe tăcerea mea – editura ART Creativ, 2015; volum lansat la librăria Sadoveanu de pe bd. Magheru.

Cronici literare: Nae Georgescu în revista „Cronica din Iași”, Mircea Bîrsilă în revista „Argeșul”; cu o postfață de Daniel Cristea Enache;

3. Luna nu intră niciodată pe fereastră – editura Tracus Arte, 2018;

Volum lansat, 20 ianuarie 2018, la Muzeul Literaturii din str. N.Cretulescu.

Cronici literare: Ana Dobre și Mircea Bîrsilă;

4. Nu mai cred în distanța dintre paralele – editura Betta, 2020;

Volum editat în urma acordării premiului special  „Clara Mărgineanu” din cadrul „Concursului Național de Poezie Radu Cîrneci”, ediția a III-a, organizat de revista „Arena Literară” și „Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronatul Cărții”.

 

Volume de interviuri:

1. Contemporani în mileniul III – volumul I – editura Semne, 2018;

2. Contemporani în mileniul III – volumul II – editura Semne, 2019.

Coordonator al Cenaclului literar ‘Poeții cetății’ și organizator de evenimente culturale la: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia; Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

A colaborat/colaborează cu  articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care:  ”Contemporanul”, ”Luceafărul”, ”Argeșul”, ”Literatura”, ”Cenaclul de la Păltiniș”, ”Cronica de la Iași”, ”Poesia”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la Argeș”, ”Teatrul de ieri și de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a., și ține zilnic agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.

E dificil, într-o epocă post-postmodernistă, cu o tradiție ce devine pe zi ce trece sufocantă, să mai obții efecte de expresivitate. Liliana Popa își asumă această dificultate. Versurile ei sunt pline de referințe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând prețiozitatea. Naturalețea se obține greu și se pierde ușor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează. Autoarea câștigă însă pariul acesta, și pare pregătită să susțină, creativ, altele. (Daniel Cristea-Enache)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *