Regal Literar

Atlasul de mitocănie urbană – Radiografia unei realități

Dacă Radu Paraschivescu inaugura cu ani în urmă, la editura Humanitas, colecţia „Râsul lumii”, printr-o serie de autor de ghiduri de proaste maniere (Ghidul nesimţitului, Mi-e rău la cap, mă doare mintea şi Fie-ne tranziţia uşoară), în notă ironico-neaoşă, presărate cu situaţii şi categorii bine exemplificate şi definite, iată că a venit momentul şi pentru un Atlas de mitocănie urbană, de fapt o anticampanie iniţiată de Radio Guerilla în spaţiul media, ca urmare a fenomenului din ce mai vizibil de prostie, şmecherie şi nesimţire a specimenelor de import-export, apărute din periferii în metropolele „călduroase”:

Ţăranul de mall (Mallus Homo Retardus)

Cocalarul de trafic (Musculo Cocalarus)

Mârlanul de Dorobanţi (Dorobantio Ostentativus)

Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)

Piţipoanca de companie (Siliconatus Felina)

Băiatul de bani gata (Trabucus Fitzas Exprimatus)

Bădăranul de cinematograf (Pelicula bipedo retardus)

Țopârlanul de transport în comun (Troleus Puturosus)

Bătrânelul de discotecă (Pedofilus Libidinosus)

Mogâldanul de pază (Badigardus Retardus)

Ghiolbanul de galerie (Huliganus Oligofreneticus)

Gherțoiul de bloc (Apartamentus Ruralus)

Indolenta de magazin (Shopus Indolentus)

Valutistul de trotuar (Dolarus Manglitorus)

Dăunătoarea de portofel (Sugativa Aspiratores)

Trelingarul de colţul străzii (Prostaceae Comunis Banalis)

Nasolul de restaurant (Ospatarius Nasolae)

Snobul de eveniment (Snobus Pseudo Intelectualus)

Mocangiul de vernisaj (Mondenus Mocangius)

Băgătorul în faţă la coadă (Bagaciosus Codensis)

Agariciul de coloană oficială (Agaricia Girofarus)

Necioplitul de șantier (Ordinarus Jenantus)

Impertinentul de taxi (Grobianus Taxia)

Ghiorlanul de trotuar (Pavimentus Ghiorlanus)

Ciumetele de parcare (Ciumetus Parcarae)

Pomanagiul de campanie electorală (Mocangius Politicus)

Preacuvioasa de îngrămădeală (Babetus Cuviosus)

Mojicul de iarbă verde (Gratarus Nesimtitus)

Atârnătoarea de expat (Expatus Amorensa)

Şefuţul de companie (Tiranus Imbeciles)

Anonimul de forum (Forumo Anonymus Contrae)

Îngălatul de gym (Fitnessis Murdarus)

 

Interesantă pentru profilul blog-ului este tipologia Bădăranului de cinematograf, descris astfel:

Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoţit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată.

Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunţat cu voce tare.

Se instigă reciproc, prin hârjoneli şi ţipete ce definesc specia:  „Pensionarii, cu faţa la perete!”, „Bine, băăă”, sau  „Arde-o, frateee”, poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al Ţăranului de mall, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu: „Băăăă… sunt la film şi nu pot să vorbesc, băăă… Te sun eu, băăă” şi el fiind în mod evident un personaj foarte important„.

Din fericire, întâlnirile cu specimenul de mai sus au fost rare, însă nu lipsite de învăţăminte. Din experienţă personală, am dat de viitori „bădărani” de acest soi ingrat în condiţii foarte interesante. „Bădăranul” cunoscut de mine vorbeşte pe parcursul filmului, desface din materialul de plastic, care foşneşte în momentele de linişte deplină, hrana pe care o înfuleca („haleşte” pentru a nu pierde din vocabularul fundamental al bădăranului) pentru a putea supravieţui efortului de a sta 1-2 ore pe scaun. Dacă filmul nu e interesant, bădăranul reuşeşte să supravieţuiască printr-un somn profund, scaunul devenind pat, iar cei din jur adevăraţi pereţi umani care trebuie să suporte sforăitul prelung şi răsunător din sala întunecată. Nu există doi bădărani identici în acelaşi loc, de aceea ei nu se întâlnesc, ci îşi împart „teritoriile” după un plan numai de ei ştiut!

Scurte descrieri ale altor specii identificate de mine pentru Atlasul de mitocănie urbană, o ediție virtuală:

Postacul nătărău de facebook (Homo Ineptus virtualis)

Postacul online este o specie cunoscută a faunei virtuale care însumează o masă de oameni dipuși să comunice de la distanță, din orice loc al lumii. O categorie aparte în cadrul speciei este Postacul nătărău de facebook, care se caracterizează printr-un ego exacerbat și agresivitate imediată dacă, în secțiunea de comentarii, cineva se încumetă să-i „rănească” egoul idolatru. Acesta, indiferent de gen, alege să se pozeze și să se filmeze „selfie”, după care își dă „like” la propria reușită. Postacul nu concepe să fie ignorat sau injuriat, așteaptă „inimioare” și mesaje care să îi ridice moralul și intelectul în criză acută de afirmare.

Golanul de youtube (Ineptus videns) face parte dintr-o categorie recentă a faunei urbane și online: acesta se filmează în direct, pe stradă și în casă, și apoi își creează un canal de youtube, pe care îl promovează agresiv prin „followers”. Aparițiile zilnice îi cresc cota de celebritate ieftină, fără substanță, însă, pentru el, este important să devii celebru, să muncești cât mai puțin și să câștigi bani din reclame. La fel ca Postacul nătărău de facebook, el nu acceptă să fie ironizat sau judecat valoric, ceea ce ar putea foarte ușor să îi dărâme soclul narcisist.

Femela botoxată (Mimosa botoxata) este o adevărată prădătoare a saloanelor de frumusețe și a mall-urilor, în special, a bulevardelor unde poate defila cu prietenele de același soi. Poartă haine mulate, vorbește tare și se mândrește cu buzele mărite în mod artificial. După o vreme, ea este însoțită de Melteanul de bulevard, un ins cu ceafa groasă, tatuat și care mestecă gumă oriunde s-ar afla. Scopul ei este să fie o diva, să ajungă pe prima pagină și să plângă isteric, dacă, desigur, prestația îi va fi răsplătită cu o mașină de ultima generație.

Flecarul de Pipera (Guralivus  ex Pipera)

Mitocan şi mitoman deopotrivă ce populează îndepărtatul „deşert” al boşilor din Capitală. Se caracterizează printr-un comportament agresiv, altercaţiile îi sunt familiare, banii îi curg din buzunare şi are un singur Dumnezeu – Deus Dorado. De autorităţi nu are teamă, de oamenii sărmani adesea se înconjoară, iar casa, numită şi Villa, de 10 Bipedi Calviti este apărată, zi şi noapte. Prostia îi este a doua natură şi opulenţa ostentativă e „arma” sa favorită.

Dacă aveţi experienţe de acest fel şi doriţi să le impartăşiţi, puteţi să vă exprimaţi liber pe blog. Cine ştie ce descoperiri şi variante putem găsi la „regnul” care populează urbea, cu subgenuri şi specii rarisime pe cale de apariţie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *