(2) În memoria lui Ioan V. Maftei- Buhăiești

„UMOR ÎN FORMULE EXACTE”

Când vine vorba de amintirile din frumoşii ani de liceu (mult mai frumoşi acum
când ghioceii au înflorit la tâmple) majoritatea dintre noi resimt încă acel fior de demult,
nu tocmai fierbinte, atunci când vine vorba de „proful de mate”. Asociat, pe nedrept
desigur, cu ceva mai vestitul THÓMAS de TORQUEMADA, facem, acum, glume
despre cum ne tortura el, dar nu cu foc, apă sau fiare încinse, precum predecesorul, ci, la
fel de eficient, cu binoame, logaritmi, radicali, indescifrabile ecuaţii de grade diferite
sau, culmea cruzimii, cu numere iraţionale! Iar cei care-şi mai amintesc şi de orele de
matematică din facultate adaugă şi alte fioroase invenţii cum ar fi matricele, vectorii,
gradienţii sau rotorii, geometria sferică şi lista ar putea continua tinzând către infinit cum
le place matematicienilor să spună… În fine, imagini şi cuvinte greu de pronunţat chiar şi
acum după atâta amar de vreme! Ca să nu mai vorbim că, atunci, trebuia să le şi găseşti
diferite rezolvări din cauza cărora transpirai la tablă iar cei din clasă se bucurau că nu
sunt ei în locul tău.

Dar, cum timpul trece fără să se sinchisească de nefericirile noastre, mai mult sau
mai puţin închipuite, după o vreme ni se întâmplă să ne întâlnim şi uneori să ne
împrietenim cu acei profesori care păreau, cu ani în urmă, meniţi, în exclusivitate, să ne
complice existenţa şi să ne dea coşmaruri chiar şi atunci când nu dormeam. E drept că
suntem acum, probabil, ceva mai înţelepţi sau poate numai ceva mai încercaţi de viaţă,
prin urmare îi descoperim ca fiind la fel de umani ca noi, ba, mai mult, că sunt oameni
simpatici, culţi, că de fapt ne-au vrut numai binele şi uneori, nu prea des, vă asigur, că au
umor sau o discretă fibră lirică sub aspectul sobru sau, presupus, rece.
Este şi cazul profesorului (de matematică, of course!) Ioan Maftei – Buhăieşti,
autorul acestui volum, unul dintre aceia care nu numai că nu se tem de apropierea vârstei
de şaptezeci de ani ba, chiar cu o nobilă seninătate, o întâmpină cu realizări în domeniul
creaţiei lirice şi umoristice capabile să ne convingă, încă o dată, că vârsta biologică nu
influenţează decât dacă dorim asta, vârsta spiritului. Ori, I.M-B nu se lasă copleşit de ani
ci trăieşte (nu este singurul, vă asigur) o nouă tinereţe, una în care creaţia proprie este
singurul element de valorizare, o formă de libertate pe care o putem profesa cu
nedisimulată voluptate, de regulă, acum când constrângerile apartenenţei la un sistem
profesional au încetat.

Prin urmare, în scurt timp, domnul profesor a scris mai multe cărţi dedicându-se
genului liric dar şi celui epigramatic şi, trebuie să recunoaştem, nu fără succes! Este
membru al Uniunii Epigramiştilor din România dar şi al cenaclului Cincinat Pavelescu
din Bucureşti şi al Academiei Libere „Păstorel” din Iaşi, cenacluri ce au ca primă
exigenţă calitatea creaţiei, fineţea umorului şi o indiscutabilă ţinută intelectuală a
producţiilor care văd lumina tiparului. În aceste condiţii, deloc uşoare pentru un scriitor,
Ioan Maftei – Buhăieşti se află la a treia ieşire în public cu un volum de epigrame
intitulat iată: Surâsul epigramei
Şi nu exagerează de loc sugerând, cu dreaptă măsură, prin titlu un conţinut care
corespunde perfect intenţiilor. Mde, seriozitatea şi exigenţa specifică profesorilor de
matematică îşi spune cuvântul. Aş invita pe toţi elevii domniei sale să citească această
carte. Ar descoperi motive de bună dispoziţie şi de meditaţie în catrenele fostului lor
profesor şi s-ar gândi, poate pentru prima oară, că natura umană are subtilităţile ei şi,
sunt sigur, vor avea o undă de regret că nu au înţeles asta în urmă cu ani. Însă copiii lor
ar putea beneficia, iată, de această iluminare venită din, aproape paradoxal, inima caldă a
unui profesor de matematică. Iar ca să ispitesc cititorul, voi cita doar un catren
aparţinând autorului: Lupta pentru existenţă: Oricât ai fi de econom/ Tu nu știi unde
s-o apuci:/Guvernul vezi că este-n „pom”,/Iar țara toată-i pe „butuci”! Şi dacă nu am
reuşit să vă conving, citiţi singuri mai departe. Aveţi ce descoperi şi nu vă va părea rău
de timpul alocat lecturii.”

MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ,
membru USR, redactat – 2014

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.