Elisabeta de Wied (cunoscuta ca Elisabeta, regina Romaniei, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916, Curtea de Arges) a fost sotia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, patroana a artelor, fondatoare a unor institutii caritabile, poeta, eseista si scriitoare. A fost cunoscuta initial sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, dupa ce a devenit regina, ca patroana a artelor, adoptase pseudonimul Carmen Sylva, si ca fondatoare de institutii caritabile a fost supranumita de oamenii din popor Mama ranitilor.
Fluturi sărutându-se
Cu gene ‘ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par’ că soarele-ar luci
Şi ‘ntr ‘însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă ‘mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte ‘n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.