Când iei în palmă
un fragment de istorie
ai senzaţia
că ai apucat un pumn de nisip,
falsă impresie,
provocată de idea de timp
care ne obsedează.
Nu uităm însă că
şi betonul se face cu nisip…
Idea de timp există în noi
însoţind trăirile noastre,
în trecut şi viitor
altfel destinul nu s-ar îndeplini,
viitorul ar rămâne într-un fel
suspendat,
toate cele ce se petrec în prezent
fiind prea elastice…
Succesiunea şi durata
sunt polii ideii de timp
şi ritmează existenţa
în interiorul nostru
ca să ne instalăm în timpul propriu,
modelându-l după necesităţi,
prin previziune
şi aduceri aminte.