„Nu-mi luați poezia, căci fără ea mor!”

Andrei Branasi s-a născut în 29.11.1990, la Timișoara. A fost încă din frageda-i pruncie fascinat de cuvânt.
În prezent, este textier și deja multe șlagăre din muzica populară bănățeană și nu numai îi poartă semnătura.
Trăind prin și pentru poezie, acesta își descrie viața astfel:

„M-am născut pe pământ cu un dar minunat:
Să împrăștii iubire prin versuri de dor.
Mi-am făcut în inimă din rime palat.
Nu-mi luați poezia, căci fără ea mor!”

Spune

Mai spune-i tãcerii să tacă din gură
Ea, ce preface iubirea în ură…
Mai spune-i distanței ce ne-a-ndepărtat…
Degeaba te-ascunde, că nu te-am uitat.

Mai spune-le nopților triste și reci
Din minte să-mi șteargă secvența cum pleci!
De poți, spune-i ușii ce-n urmă-a oftat
Să rupă zãvorul de dor nesecat.

Hai, spune-le anilor în care am plâns,
De ce la iubire nu mi-ai mai răspuns!
Plătește-mi, cumva, torturi cu-amintire
Și strânge-n fãraș risipa de-iubire!

Afundă-te-n brațele ce-au găzduit
Pernele ude, cât tu mi-ai lipsit!
Absența ta este cel mai crunt păcat,
Dar nu-ți fie teamă, de mult te-am iertat…!