Lătrarea câinelui
la miez de noaptea
fusem trezit din somn
eram angajat ca portar
apăram poarta sufletului
trezit de lătratul câinelui
ho! îi ziceam
ducându-mă să verific
mă uitam prin gaura cheiei
din nou gândurile rele
doreau să-mi intre-n suflet
nu! zisem, luând şi alugându-i
lătrarea câinelui nu se oprea
mai era cineva la rând
erau gândurile bune
au fost primite
înregistrate întru-n registru
au adus lumină
dar totuşi îmi era frică
ca într-o zi să nu se transforme
să producă durere.