Rânduri despre ultimele două decenii…

Descopăr pe zi zice trece că, România are viitor și tineri din ce în ce mai talentați, tineri care îți demonstrează că se poate dacă vrei, iar atunci când întâlnești obstacole, te învață să le transformi paradoxal, parcă, în solutii care te ajută să ajungi acolo unde îți dorești. În cazul meu, când spun talent, muncă, ambiție, un om care știe să ofere și să primească respect, un om care aproape că nu doarme niciodată, când spun carismă, spun Claudiu Dumitrache.

L-am cunoscut, nu de mult, prin intermediul unui prieten. Și eu la rândul meu, având o sete rar întâlnită de a cunoaște oameni din nișa artei, am primit într-o zi o recomandare, am fost provocat, în sensul bun al cuvântului, să iau legătura cu Claudiu, descoperind că are sa fie unul din puținii oameni cu care îmi face prea multă plăcere să stau de vorbă. Un om care a învățat să-i susțină și să-i îndrume pe cei tineri, care vor sa meargă pe drumul artei sau măcar să încerce. Asta pentru că așa a pornit și el pe aceste drum, datorită unor oameni care au văzut lucruri frumoase la el, care au avut încredere în el și oameni care au știut de la bun început că daca îl vor susține, fiecare în felul lui, nu o vor face în zadar.

Povestea lui începe cu anul 1999, an în care s-a născut la București, copilărind în Dâmbovița. Copilaria lui nu a urmat un drum firesc, “ludicul” lui fiind muzica, teatrul, regia, dansul, poezia, cercetările, creația, curiozitatea despre filozofie, în general curiozitatea de nou, de ce el avea să descopere mai mult că este un “frumos” al lui.

În vocabularul lui Claudiu nu o să întâlnești niciodată “nu se poate”, “nu avem solutii”, “este imposibil”, cu atât mai mult cu cât Claudiu reușește să transforme obstacolele, cum spuneam la început, în solutii pentru rezolvarea obiectivelor pe care și le împune să le atingă, să le descopere sau să le dezvolte.

La 19 ani își publica primul volum de poezii, care se numește “Boemia unui mort”. Un volum care merge pe nunanțe simbolistice, pe detalii ale geniului dintotdeauna, pe etică, profunde teorii și pe inteligenta emoțională, pe amanunte din viața noastră care ne aparțin și care ne fac să fim mai prezenți.

După publicarea acestei cărți, care a fost foarte bine primită de critici și academicieni, Claudiu continuă în 2019, la 20 de ani, să-și publice propria biografie cu care și-a ocupat locul în istorie, intrând în Cartea Recordurilor din România pentru cel mai tânăr autor de autobiografie de la noi. Unii poate nu au înțeles actul îndrăzneț și de valoare, dar unul dintre cei mai mari oameni de cultură pe care îi are țara noastră, i-a pus lui Claudiu eticheta de “simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată”  – Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române.

Claudiu Dumitrache este un punct de reper pentru tânăra generație datorită devotamentului său artistic și prin urmare, datorită realizărilor sale pur și simplu uimitoare. Apreciat de nume grele din muzică și nu numai, Claudiu ne arată pe zi ce trece că este un munte de energie, neobosit niciodată și care se inspiră din tot ce îl înconjoară, din natură, din oameni, din caractere, din viată pur și simplu, dar în același timp cu o mare afinitate și profunzime cu care, poate, nu o pot face toți .

La o simplă discuție cu acest nucleu de creație, mi-am dat seama că avem mare nevoie de oameni și, în special, tineri ca el pentru a arăra că se poate. Claudiu Dumitrache este unul din oamenii care contrazic, fară efort, toate părerile negative despre România și despre tinerii cu care defilăm în 2020.

Aș putea înșira multe rânduri în această poveste despre curaj, dorintă, realizare și despre că “dacă vrei, se poate”… Acest tânăr oferă experiențe, motivație și inspirație, crește orizonturile oricărui om care îi ascultă muzica, îi citește poezia sau intră în contact cu el. Toți vor spune că-i o revelație. O spun și eu!

One thought on “Rânduri despre ultimele două decenii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.