„Ideile şi gândurile legate de ceea ce am de făcut mă bântuie şi noaptea (…) sunt prezent şi atunci în ele.”
(Lari Giorgescu)
Într-un teatru „mignon” îşi face apariţia un viitor actor mare. Francezii l-ar denumi „le grand” sau poate chiar Lari Giorgesco. Astfel de cuvinte ar putea să trezească suspiciuni în mintea unui sceptic, însă acestea nu se pot expulza în cazul tânărului actor Lari Giorgescu. În spectacolul „Poezia visului”, de pildă, realizat după poemele scrise de Emil Botta (regia: Miriam Răducanu), s-a confirmat că vocaţia şi harul Thaliei nu îl vor părăsi niciodată pe tânărul artist şi că, mai mult decât atât, vom asista la ascensiunea unui talent autentic.
Pentru Lari Giorgescu au urmat reprezentaţiile de la Teatrul Luni (Green Hours) în recitatul actoricesc din „L-V 8:16”, apoi în „Pescăruşul”, de Cehov, şi „Emigranţii”, de Sławomir Mrożek. Întâlnim o serie de spectacole ce poartă amprenta sa, spectacole al căror număr creşte de la o stagiune la alta, dar niciodată în detrimentul calităţii prestaţiei scenice. Vorbim despre un actor de valoare, implicat, cu un înalt grad de conştientizare a propriei valori şi, poate cel mai important, cu o conştiinţă şi maturitate „rara avis” în artele spectacolului din România.
În fiecare rol pe care îl interpretează, Lari Giorgescu reuşeşte să ofere personajelor veridicitate, fără exagerări şi adaosuri inutile, implicându-se până la epuizare în actul de comunicare dintre actor şi spectatori. El reușește să conceapă un link emoțional ce atinge nuanțe everestice. Actorul a reuşit, prin trudă şi devotament profesional, să îşi facă un nume într-o generaţie de actori buni.
Prima referinţă şi amintire teatrală, hotărătoare în alegerea acestei vocaţii, a fost „A douăsprezecea noapte”(Silviu Purcărete). Aceasta piesă l-a adus pe scenă pe anonimul Lari, într-un spaţiu în care aleargă, dansează, strigă, plânge şi iubeşte. O imagine care ar putea să te urmărească pentru totdeauna este cea în care remarcăm cele cinci pete de sudoare lăsate pe scenă după recitalul one-man-show din „Moftul român”(momente şi schiţe). Artistul deține extraordinara capacitate de a-l aduce în actualitate pe nenea Iancu într-un spectacol comic antrenant, cu situaţii ce te fac, în acelaşi timp, să plângi şi să râzi.
De la prestaţia captivantă din „Lanţul slăbiciunilor” şi „Mitică Popescu”, Lari Giorgescu a reuşit, recent, un salt uimitor în lumea fascinantă a dansului în „D’ale noastre” – un spectacol hibrid realizat de Gigi Căciuleanu. Lumea lui Caragiale – Năpasta, D’ale Carnavalului, Conu Leonida faţă cu Reacţiunea, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută – îl aduce din nou pe Lari, alături de partenerii săi, în postura de magician al scenei.
Lari Giorgescu este un actor care îşi iubeşte cu adevărat arta, un actor care a făcut pactul cu scena.
foto: Iulia Ioana Antocica (Bliss Photography)