Este medic primar anestezist, dar universul ei de creație depășește cu mult spațiul concret al medicinei. În cazul Ecaterinei Petrescu Botoncea, actul scrisului nu este o anexă a profesiei, ci o extensie firească a ei, o continuare a gestului de a atinge ființa umană dincolo de stratul vizibil al suferinței. Cărțile sale – jurnale de călătorie, romane, proză scurtă și poezie – sunt, fiecare, mărturiile unei dăruiri necontenite, ale unui mod de a exista în serviciul celorlalți. Într-o lume în care frica domină, medicul-scriitor Ecaterina Petrescu Botoncea vindecă pe două planuri: profesional, prin știință și competență, și simbolic, prin logosul umanizat, transformat în alinare, în fascinația rară a cuvântului care luminează. Scrisul ei nu este o evadare, nici un refugiu în imaginar. Din contră, este modul propriu, lăuntric, de a continua tratamentul început în sala de operație. Cuvintele devin un medicament subtil, cald, destinat întregirii omului, nu doar vindecării trupului.
Valoarea expresivității sale a fost deja consfințită prin prezența în dicționarul scriitorilor români semnat de Geo Vasile, Proza românească între milenii, lucrare ce selectează autori contemporani după criterii strict valorice. Așadar, profesia și profesiunea de credință devin, în cazul ei, o mărturisire reciproc întărită — vocația de medic susține vocația de scriitor, iar vocația de scriitor reîncarcă uman profesia medicală. Declarația ei, tulburătoare în simplitate, rezumă această dublă condiție:
“Nu există intervenţie grea în care să intru ca anestezist şi să nu invoc inspiraţia divină. Nu există bolnav rezolvat să nu mulţumesc că l-am avut pacient şi că eu am fost aleasă ca medic. Şi tot aşa mă ridic, invocând ce e deasupra noastră, după un eşec, când ca medic te simţi neputincios, umilit”
În fața mea se află cuminte, legată în coperți ale blândeții, poezia recentă a Ecaterinei Petrescu Botoncea: Te întrebi cine sunt… (poemele necanonice) și Frunzărind galben… (poemele recunoștinței), ambele publicate în 2020. Cele două volume pot fi considerate plachete în oglindă, două vase comunicante ce conțin același fluid poetic, aceeași energie a introspecției și a reîntoarcerii la esențele lumii. Ele urmăresc, constant și generos, un drum supranivelat, interstițial, trasat între elementele primordiale ale naturii umane și ale naturii înconjurătoare. Motto-ul blagian – „o singură rugăminte am, Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit de mine însumi” – devine în Te întrebi cine sunt… o poartă tematică, o cheie de boltă. Este săgeata lansată din sufletul autoarei, dezvăluind tensiunea dintre condiția umană și aspirația spre lumină. Tot volumul se construiește apoi ca o afirmare a existenței în relație cu sine, cu biografia personală, cu natura, dar mai ales cu Tu-ul divin — acea iubire primordială, niciodată ultimă, generatoare de renaștere interioară. Versurile confesive deschid o hartă a originilor:
mai bine întreabă-mă cine sunt,
m-am născut în zodia bucuriei,
într-un calendar pe stil vechi,
în timp ce mama pregătea aluatul de lut (…)
privește-mi mâinile,
sunt pline de îmbrățișarea cerului
(Te întrebi cine sunt)
Nu se intră, așadar, în textura poetică fără un prolog amplu, luminos, al afirmării sufletului. Pentru autoare, lumina este un fenomen ce poate fi „rostit doar în genunchi”, prin rugăciune și tăcere. Iar imposibilitatea pătrunderii ei devine paradoxal „vedere”: „am orbit de prea multă vedere spre Tine”. În acest spațiu al paradoxului sacru se desfășoară atât dezvăluirea temelor, cât și decojirea lor continuă, strat după strat. De aceea, „sandalele celor cinci anotimpuri” pot fi citite ca metafore ale devenirii, ale învelirilor succesive ale eului, unde jurnalul sentimental (Poveste pentru Ilincuța), reveria (Starea vremii) și pulsația psalmică (Doctore) compun o polifonie afectivă.
în bezna de lut zac sentimente adunate,
din viața terestră de mult aruncate,
comori de simțire, averi subterane,
ce așteaptă o sfânta chemare să reintre în carne,
Tandrețe, Noblețe, Curaj, Duioșie.
(Empatizând cu El)
Scriitura Ecaterinei Petrescu Botoncea este un continuum al stărilor, o curgere interioară fără bariere. Punctuația – aparent rebelă – nu întrerupe, ci susține respirația poemului. Virgula devine o ancoră de luminozitate, stabilind un ritm interior, o suspendare vie, o vibrație a bucuriei și a dăruirii. Aceeași mizanscenă lirică se regăsește în volumul Frunzărind galben… — de data aceasta un spectacol expresionist în care galbenul și violetul domină universul afectiv, trecând uneori în albastru sau cenușiu, fără a pierde însă tensiunea luminoasă. Mesajul inaugural este sugestiv și aproape ritualic:
“Mă prosternez toamnei și culorilor ei că unui fetiș sacru în care îmi regăsesc dorurile.”
Visele, umbrele, obiectele, dilemele, întrebarea „oare am pierdut lumina stelelor?” – toate sunt efigii ale unei poezii circulare, în mișcare continuă între sine și lume, între întrebări și tăceri.
Stau pe pietriș,
Și împletesc rogojini,
Obiecte de folosință îndelungată,
Mai bine paie decât verbul a fi,
Care e trecător,
Clatinare de ființă,
Invazie de tristate,
Peste care ochii mei treji
Deslușesc câteva stele aprinse
(Stau pe pietriș)
Ecaterina Petrescu Botoncea stăpânește limbajul poetic cu o acuratețe și luciditate remarcabile. Ritmul, imaginile, mecanismele semantice își găsesc locul într-un discurs care nu fuge de realitate, ci o transfigurează, o umple de lumină. Cuvintele ei dau senzația unei călduri constante, a unei instalații de sensuri care respiră firesc, fără efort. Din acest motiv, trecerea de la realitatea adesea anesteziantă la realitatea plină de stări transfiguratoare se face natural, „în vas de lumină”. Scrisul său este, în fond, o formă extinsă a medicinei: un tratament al sufletului, un ritual al vindecării prin frumos, prin divin, prin vibrația calmă și profundă a poeziei.
Opera:
- Infarct sufletesc (1992)
- Călătorie spre eternitate (2005)
- Copilul cu părul cărunt (2005)
- Femeia lut (2018)
- Cutia cu vechituri (2018)
- Cămin. Drumul spre lumina. Din jurnalul unui medic anestezist (2018)
- Annunaki. Povestiri sub pleoape (2019)
- Numele meu este Tu (2020)
- Te întrebi cine sunt (2020)
- Pentru că nu știu să dansez (2020)