La mulți ani cu toată căldura și speranța intr-un an, care să ne aducă aminte de măreția și demnitatea satului nostru. La întâlnirea dintre ani înconjurați de cei dragi, în miros de cozonac și cu bucate alese îndelung pregătite, cu siguranță ca v-ați îndreptat gândul spre cei de odinioară, ați retrăit amintirile rătăcite. Și poate câte o mamaie, care vă învăluia cu privirea, murmura povești de dincolo de timp despre oamenii locului și faptele lor. Și gândul m-a purtat spre voi, oameni ai locului, răspândiți pe aripi de loc și lume dar care duceți în suflet comoara neștirbită a dragostei de satul nostru unic în felul lui. Și spun asta pentru că uităm parcă de la zi la zi menirea noastră de a duce mai departe firul istoriei intr-una dintre cele mai frumoase ctitorii Brâncovenești.
Din noianul documentelor am ales doar câteva care să vă emoționeze și să vă dea măreția vremurilor punându-ne întrebarea daca ne ridicăm azi la înalțimea lor. Primul este un dosar, care face parte din Arhiva Ministerului Cultelor si Intrucțiunii Publice din anul 1855. Este dosarul care cuprinde actele despre hirotonia ca preot la satul Potlogi a lui State Sin Popa Petre, preotul care era încadrat în al doilea post la biserica domnească. Redactat într-o limbă românească cursivă dar cu litere slavone, actul prezintă necesitatea celui de al doilea post deoarece numărul enoriașilor crescuse. Acest fapt este dovedit după cum veți vedea de peste un număr de 160 de locuitori, care au semnat petiția. Cu ajutorul arhivarilor de la București si Târgoviște am putut descifra nume care poate vă aduc aminte de începuturile de neam ca: Matei Olteanu și Ion Olteanu, Soare Mocanu, Șerban Neagu, Tudorache Brutaru, Andrei Simigiu, Ilașcu Cristea, Vasile Suditu, Păun Draghici, Dinu Petre si mulți alții. Sat de eroi având în cuget adevărul că aparțin unui pământ binecuvântat si-au înscris numele în istoria satului pe care îl vor ridica la rang de oraș in 1831. Al doilea document este un carnet care prezintă actul constitutiv al societății cooperative de credit, economie si filantropie, frăția din anul 1908.
Lucrarea se deschide cu sfaturi înțelepte, cu regulamentul și consiliul de administrație ca si membrii care au constituit acest for. Nume ca preotul Sachelarie N. Mihăilescu, comercianții Costică Mihăilescu, Ion Cristescu, agricultorii Marin Ionescu, I.V Zamfirescu împreună cu peste 70 de membrii marcau importanța societății. Spre cinstea lor și dovada mândriei de a fi potlogean in 1926 demni și bravi bărbați ai satului privesc și astazi din fotografie, lăsând gândul să ne zboare în prezent. Ei sunt membrii consiliului comunal, ctitorii Potlogiului modernizat în care cele doua școli, spitalul rural la care funcționa doctor Teoharide școlit la Paris, cele doua farmacii, depozitele de cereale din fața palatului, iluminatul public al târgului, sistemul de canalizare și multe alte inițiative făcuseră deja înconjurul țării. Veti recunoaște printre ei pe mulți care reprezentau familii întregi de bravi oameni iubitori de pământ, de credință și de slovă, dintre care unii întorși din încleștarea Primului Război Mondial. Le pecetluiesc numele cu mare emoție într-o aducere aminte pe cei din familia Brebenel, Ilina, Brâncă, Dinescu, Luca, Șerbănescu la care se alătura și tânărul preot Mariuța Gheorghe, atunci proaspțt sosit în localitate. Gânduri de azi, într- o seara de început de an, cu noi spreanțe, având in conștiința noastră, măreția faptei lor.
Dragii mei, nu știu ce politici și ce oameni ne pot scoate noua din piept inima legată de firele nevăzute ale istoriei noastre și o poate întoarce dupa bunul plac. Dar știu că inimile multora dintre noi bate la un ison dorind să atingem crezul lor, devotamentul, cinstea și onoarea. Și-n demersul întreprins am întâlnit oameni care m-au învățat că viața poate fi schimbata în câteva ore, oameni pe care nici nu îi cunosc sau îi cunosc prea puțin. Păstrători și ei ai înaltelor valori naționale, iubitori de Brâncoveanu au găsit la Potlogi matricea mult căutată și m-au învățat că atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, ei mi-au fost alături pentru marea lucrare a satului ca buni prieteni. Ei sunt cei care m-au făcut să-mi găsesc puterea si m-au ajutat să nu rămână neștiute, știrbite și necitite marile fapte ale înaintașilor noștri. Adânci mulțumiri Arhivelor Naționale București (domnului dr. Claudiu Turcitu), Arhivelor Județene, Asociației Dar Developement (familia Brutaru), profesorului universitar dr. George Coandă, Cenaclului literar Potlogi, care îi poarta numele ca și susținătorilor tuturor activițăților distinși poeți, prozatori, redactori ai marilor reviste literare, naționale printre care amintim eminescologul Nae Georgescu, Aureliu Goci, Vilia Banța, Claudia Voiculescu, Gabriela Halec, grupul scriitorilor dâmbovițeni la care se alătură semnăturile distinșilor creatori locali, Neagu Ștefan, Maria Dobrin, Gheorghe Albu și Ilie Marian.
Recunoștința mea se îndreaptă spre tânărul cantautor, interpret, poet si prozator, Claudiu Dumitrache, reporter și redactor literar care a intermediat relația noastră cu distinsul academician, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, căruia îi adresăm astăzi alese urări. La mulți ani oameni frumoși care ne-ați adus parfumul înaltelor trăiri, aici, într-un colț de țară hotărnicit de un mare om al neamului, nemuritorul Constantin Brâncoveanu.
