de AL. Florin Țene (Cluj-Napoca)
Miroase a dimineață însorită lanul
Tăcerile treceau pe nesimțite-n mers
Contemporan fiind cu Brâncoveanu
Trăiam întruparea lui în vers.
Cânta amiază tristețea-n flori
Uitase să imboboceasca și malinul,
Cerul desena o cruce din cocori
Ridicând la rang de virtute chinul.
Amurgul jelea în nuanțe închise
ȘI câmpul trimitea culorile la culcare
Pe când clipele albe cădeau ucise
Cele ne-ntoarse din nou în soare.
Și azi noaptea mă învelește cu frig,
Mă tem de visul care iată vine,
În miezul întunericului mai strig:
Brancovene, îți mulțumesc! Sunt contemporan cu ține!