Fără să-mi dau seama
Am uitat să spun “bun venit” acestei ierni.
Poate din cauză că a rămas aceeași:
Banală, albă și geroasă
Nimic nu o poate schimba!
Am uitat să-i spun “bun venit”,
Dar am să-i spum “drum bun” la plecare.
Am să mă bucur totuși că este aici:
Dacă nu era ea, nu mai venea Anul Nou.
Rămâneam cu toți plictisiți și bătrâni.
În acest an teribil și veșnic.
Probabil iarna aceasta este alta decât cea trecută,
Însă nu găsesc diferența în natură.
Nu poate fi decât o simplă deviere în noi,
Ca în fiecare an: a mai nins o tonă peste noi,
Au mai înghețat rândurile de oameni ai zăpezii
Cu zâmbetul fals pe gura falsă,
Au mai patinat mii de sentimente
Pe poleiul sufletelor reci și încețoșate.
Dar din toate nu rămân decât urmele:
Un fir de păr nins, o speranță topită,
Inimi frânte, oameni ca noi.
Și fără să îmi dai seama. Fără să ne dăm seama.