Autorul își imaginează că va fi colindat de Dumnezeu însuși, pe care îl va răsplăti – ce idee!

Autor: Alex Ștefănescu

Spre deosebire de atâția poeți lipsiți de talent, care se mândresc cu insuccesul lor, ca și cum ar fi o dovadă de profunzime și inaccesibilitate, Adrian Artene, în mod evident talentat, scrie simplu și cuceritor, dând dovadă de imaginație și sensibilitate, de darul comunicării instantanee cu cititorul (și cu ascultătorul).
Textele sale sunt fluide și alunecătoare, par scrise cu o nuia pe suprafața unei ape. Și se mai remarcă printr-un sentiment al cosmicității, care nu devine niciodată grandilocvență. Iată ca exemplu câteva cuvinte adresate iubitei:

„Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.”

Aceeași grație caracterizează referirile spontane la divinitate. Autorul își imaginează că va fi colindat  de Dumnezeu însuși, pe care îl va răsplăti – ce idee! – cu mere căzute din Rai:

„Te-oi primi, Doamne, cu mere
Merele din Rai căzute
Cu smerenie și tăcere
Și cu flori nemaivăzute.” (…)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *