Fără poezie ne-ar lipsi o bucată de suflet. Acea parte de care ne temem să nu se spargă, care ne activează sentimente și neliniștea trăirilor, parte care leagă sufletul de minte, răscolind-o și inspirând-o să transmită impulsuri de energie vitală. Acolo se ascunde o ecuație cu multe necunoscute și mai multe variante de rezolvare, și cu un rezultat incert. Iubim această incertitudine care ne determină să visăm, să trăim – nu doar să existăm.
Chiar dacă nu toți dovedim talentul scrisului, nu este un motiv că poezia nu există în sufletul fiecăruia. Avem datoria să o simțim, să îi dăm viață prin iubire, durere, fericire, tristețe, chiar ură, dar nu nepăsare.
Să fii binecuvântată și nemuritoare, poezie!