Regal Literar

Liliana Popa: Corabia cu gânduri a Marinei Costa

Din trecutul brăzdat precum un palimpsest de melancolii nebănuite și reflecții ale propriei ființe ne ajung din urmă întrebări într-o manieră în care cel care filozofează se pune pe sine în joc, în întrebarea sa.

La Marina Costa,  scriitoarea născută la Brăila, în “Orașul cu salcîmi” al lui Panait Istrati și Mihail Sebastian, poveștile prind viață și te poartă pe malurile Dunării, pe ape, dar nu ca în valsul lui Strauss, ci într-un vals amețitor în care zecile de comunități etnice și religioase trăiau acum cîțiva zeci de ani, lîngă Dunăre Albastră. O lume în care intri treptat, pagină cu pagină și pas cu pas, pe străzile umbrite de tei, de salcîmi, de castani, centrul dominat de clădirea teatrului, cu prăvălii și case boierești sau case mici din cartierele ce se desfăceau în acel evantai fabulos pe malul Dunării fără sfîrșit…Dacă Bucureștiul s-a dezvoltat în cercuri concentrice, în jurul bisericii Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Vechi, în a cărei curte ocrotitoare a existat, timp de trei sute de ani, o școală de slovenie, Brăila s-a dezvoltat în formă de evantai pe malul Dunării. Marina Costa ne poartă într-o lume care nu mai există, o lume în care grecii, lipovenii, românii, tătari, evreii, armenii trăiau fiecare după legea și religia lor, dar trăiau împreună ! E o lume care a dispărut !

Și așa într-o vară se formează un echipaj cu Lemoni, Narcisa, Nastea, Dașenka, Victor, Mihai, Dionisos, Virgil, Electra, Leftheris și evident Marina, gata să se izoleze pe o insulă pustie, ca în cărțile lui Jules Verne. Barca minunată îi purta, dezvăluindu-le frumusețile Dunării la Nisipuri, la Gropi, la Blasov……unde se putea face baie fără teamă de anafoare. Moș Porfiri, personaj de poveste, “Moș Porfiri, cel care nu ia bani de la copii“, îi plimba prin bălțile Dunării, pe canalele cu nuferi în barca lui plasele pline de pește sau la întretăierea Siretului cu Dunărea, acolo unde Siretul se varsă în “Dunărea verzuie cu miros de mare și pescăruși în zbor“.

Echipajul și-a găsit insula, unde la focul cu știuleți de porumb se spuneau povești și grozăvii demult petrecute. Legendele grecești circulaseră nescrise… Imaginile plastice apar neașteptat în paginile romanului: “Păstram pe buze gustul murelor sălbatice ale ostroavelor, iar în inimi culorile unei zile de neuitat“. Plimbările erau nelipsite la Lacul Sărat, în port, la plajă, la Galați sau în grădina publică. Echipajul îndeplinea ordinele amiralului, comandantului, secundului, timonierului. Apar personaje bine conturate de Marina Costa – Theodoros, Mihalis, Nondas, Yannis, Avgherinos, Manolis, cu poveștile devenite stihuri puse pe note ale căpitanilor Costandis și Periclis Drenias.

Vacanța primului an de liceu îi aduce parfumul sălciilor înflorite pe cheiul Dunării și minunăția sărbătorilor grești ale primăverii, cărora le-a trăit farmecul exotic. De Armindeni, alături de palicarii echipajului, străbăteau ostroavele Dunării culegînd flori și împletind coronițe ce erau puse mai apoi pe verandă, în balcon, într-un cui în fața casei și lăsate să se usuce pînă la Sănziene. Vacanța mare și serbările Dunării îi adunau pe toți dis-de-dimineață în port, cu fanfara militară și parada vapoarelor.

Expediția plănuită la Ghecet (localitatea Smîrdan), un sătuc liniștit, înflorit, cu două fîntîni, cu pămînt tare, în care localnici spălau, găteau cu apa din Dunăre. Un sat cu struguri dulci căutați de copii, struguri din soiul dobrogean Afuz Al. Zgomotul lopeților, legănatul valurilor erau prilej de visare și cugetare pentru liceana Marina atunci, cea care arunca flori în apă, ofrandă mută zeiței din adîncuri.

Capitolul Rușinea dezvăluie fetei inimaginabilele secrete ale tatălui și unchiului Victor, contrabandiști ce transportau pietre prețioase în pachetele de țigări turcești și care puneau la cale un omor. Surpriza atît de mare și îngrozitoare o face pe Marina să fugă de acasă, nesuportînd rușinea, nu înainte de a-l preveni pe căpitanul ce trebuia înlăturat. Cu sufletul bolnav de rușine și de reproșuri, Marina ajunge într-un sanatoriu de copii, dispărînd din viața propriei familii. Sub presiunea unui scepticism ce o domină Marina intră din vraja realului într-o automată desvrăjire, deziluziile, interogațiile urmărind-o mai tot timpul. Replierea afectelor suferite, trăirile se estompează, chiar sub lupa lucidității. Clipele fugitive sînt descrise într-un fel de ralenti ce le mărește intensitatea, încremenindu-le în atemporalitate. Întoarcerea acasă și prima declarație de dragoste într-un început de iunie, Serioja și primul sărut o trezesc pe eroina principală, pe povestitoare. Apare o conciliere a senzorialității, redefinind-o pe ea, fata ce trăise ca o himeră într-un univers labirintic, în care concretețea și iluzia se întîlnesc prea des, iar visul are aparențele realului.

Nu o să dezvălui finalul pentru că romanul Echipajul trebuie parcurs filă cu filă. Precum pictorul sau apologetul naturii umane, scriitoarea Marina Costa descrie întîmplări trecute, așa cum le-a păstrat în suflet și în inimă.

 

Marina Costa

OPT motive: Marina COSTA

A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul intitulat “Pribegii mărilor”. A urmat, în anul 2017, la aceeași editură, “Vieți în vâltoare”, ambele romane istorice, iar în anul 2018 romanele pentru adolescenți “Prietenii dreptății”, la Editura Astralis, și “Echipajul”, la Editura Amanda Edit. Anul 2019 a început cu apariția volumului de proză scurtă “Soarta mercenarului și alte destine”, la Editura Hoffmann, urmat de romanul istoric de aventuri “Farmecul mării”, la Amanda Edit, și de prezentul “Alte vâltori ale vieții”, la Editura Betta.

De asemenea, Marina Costa a publicat poezii în antologiile “Poeți în ARENĂ”, 2018, “Sub semnul iubirii”, 2019, în antologia bilingvă româno-turcă “Din universul poeziei române actuale”, toate apărute la Editura Betta, și proză scurtă în antologiile “Sub cupola Unirii”, Editura Betta 2018, “Amprente pe cerul înstelat”, Editura Astralis 2018, “Noi am sărbătorit Centenarul Unirii – 2018”, Editura Amanda Edit 2018, “Rația de libertate”, Editura Betta 2018, precum și în revistele “Arena literară” și “Convorbiri literar-artistice”, obținând premiul I la concursul național de proză scurtă “Nicolae Velea” 2018, cu textul intitulat “Floare de foc” și premiul special “Fănuș Neagu”la concursul național de proză scurtă “Nicolae Velea” 2019, cu textul intitulat “Viață pentru viață” .

Despre opera ei literară s-au pronunțat: Ana Dobre, Eliza Roha, Mihaela-Mariana Cazimirovici, Camelia Pantazi Tudor, Cleopatra Luca, Bianca Timșa-Stoicescu, Victor Atanasiu, Geo Călugaru, Ion Roșioru ș.a.

 

LILIANA POPA

Liliana Popa – istoric de artă și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei –  Universitatea Națională de Artă din București și a urmat, în 2002, Cursuri  de Renaștere  la Institutul Michelangelo din Florența – Italia (Michelangelo Institute of Florence – Via Ghibellina, 88, 50122 Firenze, Italia), fiind prima româncă înscrisă la Institutul Michelangelo din Florența. Din 1990, este reporter, redactor la Radiodifuziunea Română (str. General Berthelot nr 60- 64).

Volume de poezie :

1. Portretul în oglindă – editura Tracus Arte, 2014;

Volum lansat: 7 aprilie 2014, la Muzeul Literaturii din bd.Dacia 12.

Cronici literare: Emil Lungeanu în revista “Luceafărul”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”.

Prefața de Ioan Groșan, semnal editorial de Horia Girbea în revista “Luceafărul”;

2. Stăpână pe tăcerea mea – editura ART Creativ, 2015; volum lansat la librăria Sadoveanu de pe bd. Magheru.

Cronici literare: Nae Georgescu în revista “Cronica din Iași”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”; cu o postfață de Daniel Cristea Enache;

3. Luna nu intră niciodată pe fereastră – editura Tracus Arte, 2018;

Volum lansat 20 ianuarie 2018 la Muzeul Literaturii din str. N.Cretulescu.

Cronici literare: Ana Dobre și Mircea Bîrsilă;

4. Nu mai cred în distanța dintre paralele – editura Betta, 2020;

Volum editat în urma acordării premiului special  “Clara Mărgineanu” din cadrul “Concursului Național de Poezie Radu Cîrneci”, ediția a III-a, organizat de revista “Arena Literară” și “Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronatul Cărții”.

 

Volume de interviuri:

1. Contemporani în mileniul III – volumul I – editura Semne, 2018;

2. Contemporani în mileniul III – volumul II – editura Semne, 2019.

Coordonator al Cenaclului literar ‘Poeții cetății’ și organizator de evenimente culturale la: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia; Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

A colaborat/colaborează cu  articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care:  ”Contemporanul”, ”Luceafărul”, ”Argeșul”, ”Literatura”, ”Cenaclul de la Păltiniș”, ”Cronica de la Iași”, ”Poesia”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la Argeș”, ”Teatrul de ieri și de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a., și ține zilnic agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.

E dificil, într-o epocă post-postmodernistă, cu o tradiție ce devine pe zi ce trece sufocantă, să mai obții efecte de expresivitate. Liliana Popa își asumă această dificultate. Versurile ei sunt pline de referințe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând prețiozitatea. Naturalețea se obține greu și se pierde ușor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează. Autoarea câștigă însă pariul acesta, și pare pregătită să susțină, creativ, altele. (Daniel Cristea-Enache)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *