 |
RÂZI, COPILE, RÂZI…
Răstoarnă din vasul bucuriei
Copile, răstoarnă-l pe pământ
Răstoarnă-l în inimile omenirii
Și în inima mea răstoarnă-l
Acum, te rog, râzi Copile!
Bucură-te că totul e al tău
Universul cu noi copii…
Am lipsit de la-nceput…
M-am încăpăținat cam mult
La lecțiile tale am întârziat
Temele nu le-am făcut la timp
Te rog, iartă-mă, Copile iartă-mă
Râzi, Copile bucură-te mereu
Mă privești de sus, atât de sus
Acum, alerg spre tine cu aripi
Am crescut, nu mai sunt copil
De acum… cât mai am timp?
Timpul mult mi s-a scurtat!
Te văd întinzându-mi brațele
Îți văd surâsul de prunc nevinovat
Îți văd chipul pur dumnezeiesc
Iisuse Hristose“Zâmbet de lumină!”
VALSUL TRANDAFIRULUI ROZ
Ca o mireasă împodobită…
Apăru frumoasa Crăiasă
Îmbracată-n gala de anotimp
Brodată de muzica de cor
Iară aşteptându-şi mirele
De o mare sărbătoare
De trei luni încoace
Din zori ea îl așteaptă
Bucuroasă până-n seară
Iată-l, din asfinţit apare
De peste mări şi ţări
Cu mare Alai înpărătesc
De Ochestră însoțit
I-un muzician vestit departe
Florile s-au prins la braţ
Cântă, dansează graţios
Pe dantelăriile catifelate
Ale trandafirului roz
Emoţionat, cântă suav
O dulce melodie, linului
Fluturii la braţ dansează
Pe ritmul muzicii sublime
De cvarteți cu omenirea
Dansează întreaga natură.
PLOAIA
Din miracol te-ai născut
De cânturi binecuvântată
Ploaie, eşti vindecătoare,
Prezentă în patru anotimpuri
Te-ai născut din lacrimi
Din ochii Lui Iisus Hristos
Arii muzicale ai cuprins
Cu brâul operelor de voci
În cântece de instrumente
În poezii mesaje omenirii
Oftezi tristeţilor din noi
Ne vindeci, reînnoiești natura
Ploaie sfântă dintre nouri
Adăpi pământul uscat
De arşiţa vremurilor seci
Ploaie, dacă nu ai fi existat
Și păsările ar fi dispărut
Și omenii, viața apelor
Nimic nu ar mai avea sens
Ar pieri de tot pământul
Ploaie sfântă vindecătoare
Tu mă cureţi, mă purifici
Mă sfinţeşti cu apă a vieţii
Fără tine însetăm și murim
Ploaie, am învăţat de copil
Să îți mulţumesc!
ELEFANȚII
Peste caldarâmuri de margini
Fragile de dantelării, tărâmuri
De copite grele, of, pământule
Cu aripile frânte și răsfirate
Elefanţii dau năvală obosiți
Cu pași nesiguri şi greoi
Strigă la Corola de minuni:
”- Lăsaţi-ne oameni buni
Lăsați-ne să trăim în pace
Nu ne distrugeţi habitatul.”
TATĂL MEU ZIDEŞTE CASE
Tatăl meu zideşte case
Mâinile-s brăţări de aur
Cioplesc cu măiastrie-n piatră
Temelii şi stâlpi zideşte
Nu oboseşte în veri toride
Într-o zi, când părea liniştiă,
Se iscase o furtună furioasă
Rupea crengi de pe copaci
Pe toate le făcea fărâme
Un arin înalt căzu peste râul grăbt
Mai multe schelălăituri se auziră
Acolo se dunau câinii fără stăpân
Vai! La prins furtuna pe Azorel,
Un căţel isteţ cu care mă jucam
Tatăl meu venea spre casă
Zidi o temelie la biserică
Alergai pe furtună să îi spun
Mare ne-a fost mirarea…
Azorel mai avea doi fraţi
Bine că nu căzu pe ei arinul
Tata repede a ridicat crengile
În braţe ia luat pe toţi trei
Furtuna din senin se potoli
Soarele apăru mai palid
Se simţea cam vinovat
De paguba ce o facu furtuna
Azorel, Patrocle şi Tica,
Toţi trei sunt fericiţi
Au crescut atât de mari!
Şi se simt mereu îndatoraţi
Că tata repede i-a salvat
I-am luat acasă pe toţi trei
De atunci îi spun mereu:
”– Tatăl meu – eroul meu,
Ce mult te iubesc!”
Pe tatăl meu îl chema Vasile.
ÎNGERUL
Dintr-o dată, casa se umpluse
De lumină transformată în raze
Se auzi un pâlpâit de Aripi
Chiar imediat după rugăciuni
A venit Îngerul la mine
Seara după apusul soarelui
Să-ş reverse mrejele nopţii
Peste ochii mei, cam obosiţi
Era Îngerul luminii
Avea privirea blândă
Ochii negri, mari, catifelaţi
Cu gene lungi, parcă pictate
Arcuite, clipea, zâmbea
Faţa albă, obraji îmbujoraţi
Era înalt și parea fragil
Purta o cămaşă albă
Aşa cum e zăpada
Pe spate i se vedeau
Albe, două aripi mari
Pe cap purta coroană
Din cruciuliţe de argint
Erau simbolul Rastignirii
A Domnului Iisus Hristos
Picioarele nu i se vedeau
Nu atingea pământul
Era ca fulgul de nea
Fruntea-i străucea pternic
Era o cruce din argint
Pe mijloc ornată cu pietre
Erau albe ca diamantele
Înconjurate cu pietre roşii
Semnificând sacrificiul
În mâna stângă ţinea un toiag
Strălucitor şi el din aur
Lumina din jur era orbitoare
Î-l înconjura ca pe un scut
În mâna dreaptă avea o carte
Mi-am aruncat repede privireaâ
Scria cu litere mari, BIBLIA
Arăta la fel cu Biblia mea
Aşezată pe o mică măsuţă
De lângă patul unde dorm
La gât avea o altă cruce mare
Din topaz strălucitoare
Cum e culoarea ochilor
Domnuli Iisus Hristos
Mi-am ridicat privirea
Pe obraji îi curgeau lacrimi
Erau trei de culoare roşie
În forma scânteioarei,
Sau prefăcut în cristal
Îngerul mi-a distras atenţia
Cu vocea blândă ca de copil
Mi-a spus:”Domnul vine
În curând vine în Slavă!
Tu stăruie în rugaciuni
Încrede-te în Domnul
Și fă binele, roagă-te
Nu-ţi pierde nădejdea.”
Dintr-o dată, Îngerul a dispărut…
A rămas mirosul de mir şi smirnă
Sufletul mi-a tresărit de câteva ori
Mi-au curs lacrimi pe obraji
Am suspinat de câteva ori am suspinat
Eram atât de impresionată
Adormind în braţele aripilor
Îngerului care m-a vizitat.
Am scris peste cinci sute de poezii de-a lungul vieții, o parte le-am publicat prin editură, altele în reviste și antologii. Actualmente, am finalizat al doilea volum pentru editură, sunt în lucru la al treilea volum de poezii și un volum de proză, la care lucrez de ceva timp. Cel mai mult m-am inspirat din natură cu elementele ei, dar și cerul cu cosmosul, cunoașterea despre Dumnezeu de care mă simțeam atrasă încă din copilărie. Mă atrăgeau și florile, copacii, iarba, izvorul, muntele, rocile, soarele, nourii, ploaia, necuvântătoarele, gărgărițele, peștii, copii, părinții, rudele, etc., dar și muzica bizantină, instrumentală, fără să fi făcut vreo diferență între instrumente, cântecele folclorice, amerindiene, orientale, clasică, etc.
Îmi plăcea să privesc tot ce mă înconjura, să analizez fiecare element, culoarea, mișcarea, intenția. Cel mai mult am fost atrasă de cele patru anotimpuri din care m-am inspirat. Am început să compun poezii din clasele mici, pentru că îmi plăcea la limba română să recit poezii, să compun povestiri, astfel participând la olimpiade de română, printre care am obținut și un premiu doi pe județ. M-au inspirat poeziile lui Mihai Eminescu, cel mai mult poezia ”Revedere”, apoi ”Luceafărul” și celelalte, George Coșbuc, George Topârceanu, Tudor Arghezi, Vasile Alexandri, etc., mai târziu Dante Alighieri, Publius Ovidius Naso, Johann Wolfgang Goethe, Rainer Maria Rilke, Rabindranath Tagore, César Vallejo, etc.
Am fost atrasă și de desen, pictură în ulei, am pictat din imaginație peisaje, flori, portret, chilie în munți, cascade; m-au atras și povestirile bătrânilor din copilăria mea și pe care îi consideram înțelepți, m-au atras și basmele, legendele, religia, botanica, istoria, filozofia, sociologia, psihologia, biologia, chimia, medicina, geografia, fizica, logica, matematica, chimia, științele juridice, informatica.
CV LITERAR
Mă numesc Daniela Marian, născută pe 12 mai 1963 în Orașul Roznov, Jud. Neamț, România;
Publicații:
- Poezii în „Antologia literaturii și Artei Contemporane”,Cenaclul Literar Artistic „Ia și scrie”, Cronica întâlnirilor 2017-2018, ISBN: 978-606-480112-8, Editura Studis, Iași;
- În Revista Cultural Harmonies, ISBN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, Ediție: 8 mai 2019;
- În Revista Viața Spirituală, ISSN: 2668 – 7925, București;
- În Revista Luceafărul, ISSN: 2065 – 4200 ediție online, ISSN: 2067 – 2144 (tipărită), Botoșani;
- În Revista de Cultură, Arte,Tradiții, Credință, Istorie, Educație “Melidonum”, ISSN 2286 – 1750
- În Revista Luceafărul din vale, ISSN: 2601 – 4637, Petroșani;
- În Revista Zbor spre înălțimi, ISSN: 2734 – 7842, Olt;
- În Revista Extemporal liric, ISSN: 2668 – 5620;
- Revista Poezia ca spectacol, Sebeș;
- La Cenaclul Literar Diaspora Scrie
Debut:
- Vol. „Zâmbet de lumină”, Editura Stef, Iași – 2019, ISBN: – 978-606-028-2754 și 821.135.1 Cip registrat de Biblioteca Națională a României;
- Premiu: Diplomă de excelență pentru promovarea Culturii și Spiritului Românesc în Anul Centenarului ”Flacăra Vie a Marii noastre Uniri” 1918-2018 Iași, Ro.
Membru și autor în mai multe antologii și reviste din țară și străinătate.