Acest virus nu ştie ce înseamnă iubirea, pentru că n-a avut niciodată părinţi. Nu cunoaşte ce este durerea, pentru că n-a pierdut niciodată pe nimeni.
Nu ştie nici cum e să fii singur şi trist, pentru că n-a trăit nicicând singurătatea. Dar, într-un timp foarte scurt ne-a învăţat că toată viaţa noastră nu-i decât o tabără de vară… Şi am ajuns să ne înstrăinăm atât de mult unul de altul, încât chiar şi atunci când ne întâlnim, nu mai avem ce să ne spunem.
Iar când clopotele bat a rugăciune şi nu putem să ajungem nici la liturghie, numai păsările îşi reazemă capul de biserică şi se roagă-n locul nostru.
Acest virus nu ştie cât de mult ne iubim copiii şi părinţii, pentru că n-a fost niciodată om. Nu cunoaşte ce înseamnă durerea, pentru că n-a pierdut niciodată pe nimeni. Şi dintre toate, doar rugăciunea îl mai poate învinge.