Regal Literar

Nicolae Dabija: Chiprian – din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție.

Autor: Nicolae Dabija

CHIPRIAN

(prima jum. a sec. XV – 1470)

Unii cercetători au constatat că până în 1445, anul când Johannes Gutenberg a inventat tiparul, pe planeta Pământ, de la un capăt al ei la celălalt, existau doar circa 30 000 de cărți.

Una dintre ele s-a scris la Căpriana.

Numele autorului ei e Chiprian.

Acesta a activat pe timpul lui Alexandru cel Bun, apoi în vremea fiilor acestuia – Iliaș și Ștefan.

Despre Chiprian se cunosc prea puține date. Se știe că a fost primul stareț al mănăstirii Vișnoveț (Ișnovăț sau Căpriana de azi, de acolo izvorând Ișnovățul, mănăstirea preluând inițial numele râului lângă care fusese construită, așa cum procedaseră și alte ctitorii din secolele XIV-XV: mănăstirea Neamțu – de la râul Neamțu, mănăstirea Bistrița – de la râul Bistrița, Putna – de la râul Putna, Moldovița – de la râul Moldovița, Secul – de la râul Secul etc.), pomenit într-o gramotă a lui Alexandru cel Bun de la 9 noiembrie 1429 („Mănăstirea de la Vișnovăț, unde este egumen Chiprian”). Anume el pare a fi acel Chiprian – întemeietorul legendar al schitului Căpriana – important centru de cărturărie  din Moldova  secolelor XV-XVI.

În uricele vechi (la 25 aprilie 1420) locul unde a luat naștere mănăstirea se numise „Poiana lui Chiprian”.

Chiprian e autorul lucrării hagiografice „Jitia și viața cuviosului nostru părinte Varvar, cel izvorâtor de mir,  care s-a ostenit pe muntele Pelagonez”, scrisă în slavona veche în anul 1435.

Scrierea lui Chiprian e valoroasă prin faptul că include și un stih de laudă. Deci, în prima sută de ani de la constituirea Țării Moldovei, ea își avea deja poeții săi.

Din text reiese că Varvar a fost la început căpitan de hoți, trăind în secolul XIV  în țara Lucania („Луканские страны”) din sudul Peninsulei italice de azi: căindu-se, a dus mai apoi o viață de ascet într-o peșteră, unde a trăit fără „nici o haină pe el”, adică gol, 12 ani, fiind ucis întâmplător, lovit „cu o săgeată în coastă” de niște negustori ce treceau prin locurile lui de sihăstrie și care l-au luat drept fiară sălbatică.

Cuvântul de slavă apăruse într-un timp când se făcea o intensă promovare a mucenicului.

Moaștele sfântului Varvar Pelagonezul se aflau la Ohrida în biserica Sf. Klementie, unde inițial erau „unși” primii mitropoliți moldoveni și de unde se aducea mir „pentru biserica Moldovlahiei”.

Lucrarea scrisă de Chiprian e un rezultat al vizitei pe care o făcuse Grigore Țamblac, pe când era  egumen la Neamțu (1403-1406), împreună cu alte fețe bisericești la Ohrida, de unde au adus izvoade slavonești pentru atelierele de copiști și mir de la moaștele Sf. Varvar „pentru biserica Moldovlahiei” (mirul de la moaștele sfântului Varvar era folosit în acea perioadă și de către ierarhii din Bulgaria pentru necesitățile bisericii lor).

Între cărțile aduse din Ohrida e posibil să se fi aflat și o „Jitie” a sfântului Varvar, pe care unul dintre ucenicii lui Țamblac, Chiprian, să o fi prelucrat mai târziu, adăugându-i și un stih.

Chiprian a activat într-o perioadă de avânt cultural, fiind, alături de Grigore Țamblac și Gavriil Uric, unul dintre cei mai distinși cărturari din Moldova secolului său.

 

Cuvinte de slavă lui Varvar, compuse de Chiprian, în anul 1435

 

Versuri sfântului Varvar

 

Stih I

Fiind bătut în cuie, a socotit

Unul din hoți, mai norocosul,

Pe cruce lângă Tine răstignit

Că-ntr-adevăr Tu ești Hristosul.

 

La fel, pe Varvar îl seduse

Tâlhărășugul necurat,

Dar a crezut că ești, Iisuse,

Tu Dumnezeu-adevărat.

 

Și-a sângerat Varvar, rănit

De o săgeată într-o coastă:

Cu sulița cum fu muncit

Hristos pentru izbava noastră.

 

Varvar din țara sa străbună

Vine pe frați să îi împace

Și între cei certați să pună

Blagoslovirile-i de pace.

 

1435

(Traducere din slavonă)

Note:

Lucrarea lui Chiprian se păstrează în câteva cópii, dintre care una se află într-un „Сборник” („Culegere”) din 1448, operă a celebrului copist Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamțu, achiziție a Secției de manuscrise a Bibliotecii Naționale a Rusiei (fosta „M. E. Saltâkov-Șcedrin”) din Sankt-Petersburg (Colecția A. I. Iațimirski, număr de inventariere 19, povestirea hagiografică și „stihul” despre Varvar fiind inserate între paginile 154-176 ale „Sbornic”-ului).

Lucrarea fusese semnalată, încă în secolul XIX de către slavistul rus A. Iațimirski a fi alcătuită „de un oarecare Chiprian” („некiимъ Кипрiаномъ”. Vezi și:  „Из славянских рукописей. Тексты и заметки. Спб. 1898, p.34-55). Iată varianta slavonă a imnului lui Chiprian:

 

 

Sbornic-ul din 1448, cu autograful lui Grigore, monah și presbiter, egumen al mănăstirii Pantocrator de la Neamțu, din colecția de manuscrise a Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt-Petersburg,  care conține „Viața sfântului Varvar” scrisă de Chiprian.

 

Din volumul: Poezia românească dinainte de Dosoftei, în curs de apariție. Antologie, selecție, traduceri și note de Nicolae DABIJA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *