Wall-Street: Ce îi îndemni pe tineri să facă pentru a avea succes în ceea ce își propun?
Eu am avut și am un parcurs riscant. În liceu am fost tipul elevului rebel, nu am acordat atenție învățăturii, lipseam de la ore, nu le vedeam atractive. Încă nu știu dacă era problema mea sau a sistemului. Abia în ultimul an de liceu, am început să fiu atras de cunoaștere, să scriu și să îmi doresc lucruri de valoare cu adevărat, în afară de a face performanță ca interpret. Am trecut mereu prin corigențe, era si din cauză că lipseam mult de la cursuri mergând la spectacole și la cenacluri.
Am hotărât încă de pe atunci că nu voi urma o facultate, fapt la care acum mă gândesc, însă, altfel. Întotdeauna am avut idealuri. Pe unele le-am atins, pe altele nu, dar întâlnesc tineri care nu își propun nimic, ceea ce mă întristează. Sunt o mulțime de tineri care nu au idealuri și se lasă purtați de „valurile vieții”, nearzând nimic în ei.
Trebuie găsită setea de cunoaștere. Odată cu această sete, este imposibil să nu apară o dorință profesională pentru care cineva să lupte.
Acesta este îndemnul meu pentru tineri: învățați cu sufletul, nu doar cu mintea care ne trădează mai devreme sau mai târziu. Informațiile, neajungând în profunzimea întelegerii noastre, nemanifestându-se o emoție, riscăm să uităm tot ce am învățat. Asta se întămplă des. Mi s-a întâmplat și mie tot timpul când eram elev: memoratul robotic pentru câteva zile sau câteva ore. Trebuie găsită calea prin care toți tinerii să poată înțelege asta. Astfel, nu vom mai avea elevi cu erori de comportament, cu dificultăți profesionale sau lipsuri educaționale. Natura impactului emoțional în procesul de învățare este esențială și definitorie în ceea ce va deveni un copil în sensurile psihice, emotive și spirituale.
În ultimii ani, din cauza proliferării noilor curente culturale și tehnologiilor informaționale, tinerii doresc să se ancoreze cât mai repede în modernitate, neînțelegând (citându-l pe acad. Ioan-Aurel Pop) că „modernitatea este construită pe tradiție.” Dacă nu înțelegem importanța educației în esența ei, atunci nu suntem departe de eșecurile și dramele noilor generații.
De altfel, există o categorie de persoane care nu își lasă autenticitatea la suprafață. Acestea cred că, prin imitarea unor personaje sau prin plagierea unor lucrări, vor ajunge să se afirme.
Nu e nicio problemă dacă nu aduci „NIMIC nou sub soare”. Important este să îi dai informației existente o morfologie nouă, pentru ca arta rezultată să fie autentică. Este necesar să ne educăm în sensul de a vedea clar semnificațiile dintre artă și dintre forțele distructive cărora le spunem „fals” sau „crimă”.
Wall-Street: Care sunt diferențele dintre țările în care ai călătorit și România? Ce ai schimba la țara noastră?
Claudiu Dumitrache: Singura diferența majoră a fost cea de natură spirituală. Doar în România mă simt acasă.
La țara noastră aș schimba doar oamenii care nu sunt demni de pozițiile lor. Odată cu acest lucru, toate problemele s-ar rezolva, iar România ar putea deveni un exemplu pentru celelalte state.
Wall-Street: Din tot ce ai citit până acum, ai vreun citat favorit?
Claudiu Dumitrache: „Artele autentice de astăzi sunt anagajate într-o luptă eroică împotriva mediocrității și a valorilor de masă, iar dacă vor pierde această luptă, atunci arta, în orice accepție semnificativă, este moartă. Dacă arta moarte, atunci spiritul omului devine neputincios și lumea recade în barbarie” – semnal de alarmă tras de Herberd Read, încă din 1965.
sursa/interviul integral pe: wall-street.ro