Regal Literar

Liliana Popa: (Ne)liniștile celui ce merge pe un drum hotărît de alții – Florentin Streche

Florentin Nicolae Streche, un poet ce se lasă descoperit, caută analogii, alterități, antonimii. Eul său liric, congener cu prezențele universului, se revoltă, se roagă sau devine meditativ, reflexiv, autoreflexiv, se apleacă cu grația interpretării și profunzime interogativă. Este o poezie a deschiderii spre lume și lumi, cu puritatea ființei și cu o frenezie de începuturi.

Din retrăiri ale paradisului pierdut apar paradoxuri și unele poeme ale vagabondării prin spații imediate sau imaginare, dar și altele, ale inițierii în tainele vieții, ale naturii întretăindu-se la răscruci cu perspectiva evoluției concrete, cu tot mai puține clipe de respiro. Poate de aceea poetul devine de-a dreptul personal, interiorizat în urma propriilor întrebări, a conștientizării unor întrezăriri ivite în urma atîtor întrebări.

Scrie sub impulsul răspunsurilor cristalizate de personalitatea sa lirică în fața fenomenelor induse, nu imprevizibile. Relativitatea lumii desvelește temerile, șovăielile și tremurul gîndurilor sale. Prezentul pare apocaliptic, o genune din care mai răzbat mirifice retrăiri ale începuturilor lumii, puritatea înlocuită de șovăielile reacțiilor umane, la marginea căreia îngerii sînt doar ….martori. Poemele sale, impulsuri, uluiri, secvențe ale neliniștii, ale celui ce merge pe un drum hotărît de alții.

Un poet șocant uneori, aflat într-o criză de înțelegere și de regăsire ce duce disoluția eului cînd ușile realului se deschid. Odată intrat în vortexul perpetuu, el deschide alte porți spre un univers în care personajele devin imponderabile și lumea pare plăsmuită din vise ce ar fi trebuit să se întîmple. Trecerea dintr-o lume într-alta, căutarea spulberată de atîtea întrebări își găsește o relativă împăcare dată de fiorul metafizic, subtil religios în fața supremației iubirii. Semnele trecerii poetului, reevaluarea destinului sînt totuși un exercițiu al lucidității sale. Florentin Streche are o acută observație a vieții și în mod sigur o intransigență ce nu îl va părăsi vreodată.

Din aceste…observații și dintr-o formidabilă disponibilitate la frumusețile și contradicțiile lumii, la interferența cu cele  ale universului, apar poemele sale, justificate de acum, transparente prin reprezentări, sugestii, tonuri și semitonuri și uneori în nuanțe diafane.

Bun venit întru poezie, Florentin, așteptăm cărțile tale. Drum de întoarcere nu se mai poate !

Am scris cronica de întîmpinare citind poemul

 

Hai!

 

Hai să ne ținem de mână,

ca-n copilărie, când era ziua atât de lungă,

încât o uitam și transpiram în carne și în respirație,

când nu miroseam decât a acele zile cu soare,

când ploua argintiu și moale peste noi,

ca să ne împrietenim cu puritatea din ochi.

 

Hai să ne ținem de sufletele noastre,

să mai treacă viața, ca apa peste pietre,

ca norii triști pe cerul mântuitor,

și să ne lăsăm toate bagajele astea grele,

cu tot ce ne-a îndurerat și bucurat,

și să devenim fericiți nu din disperare,

ci, pe rând, încetișor, în urcare.

 

De înțeles…

 

Liliana Popa

23 aprilie 2021

Născut în Bucureşti, la 26 octombrie 1982, licenţiat al Facultăţii de Litere, Secţia Bibliologie – Universitatea Bucureşti (2006), masterand în domeniul „E-government în administraţia publică” (lucrarea de disertaţie: „Politici e-government în societatea informaţională”, 2007) şi în Studii Culturale Europene – „Cultură şi politică în context european şi internaţional” (lucrarea de disertaţie: „Cultură şi mentalităţi europene în Secolul Luminilor [secolul al XVIII-lea]”, 2013). Redactor on-line la diverse site-uri culturale. Are poeme cuprinse în antologiile: „Infinitul iubirii”, „Suflet românesc” – Grupul „Arta conversaţiei”. A participat la  cenaclurile literare “Arena literară”, “Bocancul literar”,   „Poeții cetății”, „Cenaclul de seară”,  “Cenaclul de urgență”, “Club Art „BOEMA 33”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *