Regal Literar

Adrian Artene: Gândul curat ne este declarația de iubire față de Dumnezeu…

Adrian Artene

Hristos nu va înceta să învie! Prin noi, oamenii, va exista în veșnicie!

Oamenii-îngeri viețuiesc printre noi. Purtând veșmintele smereniei, lucrează tăcut pentru Dumnezeu și îl urmează desculți pe Iisus. Cu toate că nu au aripi de îngeri, au o răbdare irenă, au o înțelepciune solomonică și o trudă întru-Dumnezeu asemenea călugărilor athoniți. Este dovada că Prea Bunul Dumnezeu lucrează prin oameni. Oamenii-îngeri sunt apostolii Lui.

Așa se înfăptuiesc lucrările divine pe Pământ. Prin oameni. A făcut-o, biblic, Fiul Lui, iar azi e de datoria noastră să le săvârșim (și noi) faptic. Până la urmă, fapta e mărturia palpabilă a unui creștin. Gândul curat ne este declarația de iubire față de Dumnezeu, iar Fapta curată înnobilează Gândul curat.

Totul este ca o moștenire pe care Iisus ne-a lăsat-o. Și nu e puțin lucru. Ci este totul!

În Joia Mare (în urmă cu o zi), spre capătul Postului, m-am întâlnit cu unul dintre acești oameni-îngeri. N-a îngăduit să-i amintesc numele, fiindcă se consideră neînsemnat în fața lui Dumnezeu, dar întâlnirea cu el mi-a fost ca o (altă) învățătură predată din Ceruri. O ”lecție” care te îndepărtează de păcat, de fățărnicia lui Iuda. Acest Iuda pe care, oricând, noi îl putem întrupa prin gesturile noastre. E lesne a fi Iuda. A-l renega, prin faptele noastre, este drumul patimilor, este propria călătorie către Golgota.

Azi e Vinerea Mare, iar sufletul creștinilor sângerează. Este ziua când Crucea remușcărilor ne este pusă pe umeri, iar coroana de spini ne apasă pe frunte.

Cărturarii și fariseii acestor zile au devenit din ce în ce mai vocali, iar adepții lor îi urmează asemenea unor turme smintite. Declarații aiuritoare emanate în spațiul public încearcă să-L alunge pe Dumnezeu din lume. Autorii acestora sunt ca livezile de smochini neroditori. Goi la minte și în viscerele inimii.

Tentativele lor de a fereca ușilor bisericilor, mănăstirilor au corespondent și în vechime. Nu e prima oară în istoria îndelungată a creștinătății când Întunericul se lasă asupra credinței, dar niciodată nu a cuprins Lumina.

 

Continuarea editorialului aici (click).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *