Galina Martea: Efectele populismului demagogic în dezvoltarea umană

Galina Martea

Populismul, prin definiție, este o ideologie ce pune în acțiune mișcarea politică în cadrul unei  comunități, iar conținutul semantic al acestui curent este de a obține superioritate în fața maselor prin diverse interese, avantajele fiind centrate pe un anumit scop sau pe o anumită situație. Este vorba de situații în care realitatea este întortocheată în cel mai direct și eronat mod, doar pentru a obține obiectivul prestabilit. Sub această formă de manifestare se înscriu populiștii, persoanele care, la propriu și la figurat, fac parte de fapt din clasa demagogică. Dacă să luăm în considerație opinia publică și a mediilor politice, atunci fenomenul populismului este comparat sau este chiar identic cu fenomenul demagogiei, ambele redând înțelesuri cu scop de a obține popularitate în fața maselor, în acest caz utilizând  și punând în joc promisiuni și discursuri  pline de emfază numai pentru a induce în eroare întreaga comunitate umană. Considerat un curent al democrațiilor moderne, populismul sau, mai bine zis, populismul politic a luat naștere din secolul XIX în S.U.A. și în Imperiul Rus. Nemijlocit, înainte și după anii 1990 fenomenul populismului politic a început să se manifeste într-o formă destul de activă și în alte țări europene, cât și în alte țări de pe mapamond. În particular, despre acest aspect destul de delicat în cultura politică europeană este binevenită monografia științifică „Populist Political Communication in Europe” („Comunicarea politică populistă în Europa”) – autori Toril Aalberg, Frank Esser, Carsten Reinemann, Jesper Stromback, Claes De Vreese – publicată la prestigioasa Editură Routledge din Marea Britanie, 2017. Lucrarea în cauză cuprinde studii corespunzătoare din 24 de țări europene (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Olanda, Elvețea, Marea Britanie, Franța, Grecia, Israel, Italia, Portugalia, Spania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovenia), respectiv centrându-și subiectul pe cele mai importante domenii ale populismului și comunicării politice populiste, și anume despre: actorii populiști în calitate de comunicatori; mass-media și populismul; cetățenii și populismul. Ca urmare, în lucrarea respectivă sunt descrise părțile componente și modul în care liderii populari, partidele și mișcările politice (din cele 24 de țări prezente în cercetare) obțin influență asupra maselor, „fie prin succese electorale ca atare sau fie prin influențarea altor partide politice prin discursul politic național”[1]. Cu referire la „Populist Political Communication in Europe” Michael Higgins, profesor la Universitatea din Strathclyde, Marea Britanie, spune: „Populismul, în toate categoriile sale, a devenit o forță în întreaga Europă. În sfârșit, avem o colecție care combină o varietate de analize la nivel de stat cu o rigoare conceptuală necondiționată. Pentru oamenii de știință din Europa și nu numai, colecția respectivă promite să hrănească o discuție informată despre provocarea populistă pentru anii următori”[2]. În spectrul tematicilor abordate sunt formulate condițiile social-politice ale unor țări prin intermediul cărora politicianul sau clasa politică este acea persoană care determină prin influență modalitatea de a guverna, în rezultat fiind pus în acțiune și nivelul de trai al cetățeanului și societății acestuia în dependență de orientarea politică aplicată în administrare. Așa fiind, „Populist Political Communication in Europe” („Comunicarea politică populistă în Europa”) este o cercetare foarte bună, care reușește să oglindească aspirațiile fenomenului de populism contemporan.

În contextul celor specificate, ar urma să facem o paralelă la societatea basarabeană (nefiind prezentă în lucrarea susmenționată), țara care prin argumente reale șochează opinia publică mondială la capitolul populism-demagogie-corupție, țara care pe parcursul a 29 de ani de independență statală a dezvoltat în limite inexistente fenomenul populismului politic. Cu tangență la aceste subiecte, R.Moldova se regăsește pe locul potrivit, existând în baza conceptului de populism demagogic-coruptor, fenomen care a distrus și înrobit o întreagă societate umană. Realitatea existentă din societatea moldavă este la ordinea de zi în clasamentele mondiale – fenomenul coruptiei, care a împânzit integral tara, fiind plasat pe locul 116 din 138 state participante în clasament (anul 2017). Conform unui studiu realizat de organizaţia Transparency International, prezentă cu reședința în Germania, Berlin, se stipulează: „Capturarea procesului politic de luare a deciziilor este una dintre formele cele mai răspândite ale corupţiei politice în ţările CSI, acolo unde cultura impunităţii predomină în rândul politicienilor, procurorilor şi oligarhilor”; totodată experții raportului menționând: „Astfel, anul 2016 a demonstrat peste tot în lume că inegalitatea socială şi corupţia sistemică se susţin reciproc, ceea ce duce la nemulţumirea publicului faţă de clasa politică şi oferă un teren fertil pentru apariţia politicienilor populişti”[3]. Cu precădere, o bună parte dintre țările în curs de tranziție din Europa de Est, în mod aparte statul moldav pe parcursul anilor de independență a instaurat un regim populist-demagogic deplin în administrare. Luând în considerație situația reală, cu o democrație nespus de dificilă și fragilă, liderii politici au pus stăpânire pe modul de organizare a vieții economice, politice și sociale din cadrul țării; au dominat structurile statale prin cele mai coruptibile forme și metode; dar cel mai grav, au îngenunchiat poporul basarabean în fața unei ideologii absurde și inumane ce este aplicată în procesul de existență socială; au aservit poporul în fața unei puteri populiste-demagogice și, nu în ultimul rând, au indus poporul spre o sărăcie și degradare socială înspăimântătoare. Toate acestea, în rezultat, au pus stăpânire pe mentalitatea cetățeanului, făcând-l să devină dependent de un regim politic populist nespus de fals. Dacă să facem o analiză dintre fenomenul populismului democratic-civilizat (exemplu, din țările dezvoltate ale Occidentului sau ale unor țări menționate în lucrarea de mai sus) și fenomenul populismului nedemocratic-necivilizat (exemplu, societatea moldavă), atunci lucrurile se vor poziționa în direcții opuse. În linii generale, conceptul populismului politic prezent în țările dezvoltate și democratice din Occident este privit ca o propagandă pozitivă, având scopul de a convinge și de a câștiga cât mai mulți susținători de partea sa; în asemenea condiții populistul democrat-civilizat nu tâmpește masele prin minciună și escrocherie, dar încearcă doar să obțină cât mai mulți simpatizanți/ alegători, ca ulterior în caz de victorie punându-le în practică ceea cea a promis anterior prin discursurile politice naționale. În asemenea caz, populistul politic civilizat și democrat se prezintă în fața maselor cu multă sinceritate, indiferent de faptul dacă poziția tratată va fi sau nu va fi benefică integral pentru societate. La acest subiect, în paralel, ar fi cazul să cunoaștem și lista celor mai democratice țări din lume, clasament mondial, 2017, studiu realizat de The Economist: Norvegia – loc 1, Islanda – loc 2; Suedia – loc 3;  Noua Zelandă – loc 4; Danemarca – loc 5; Irlanda – loc 6; Canada – loc 7; Australia – loc 8; Finlanda – loc 9; Elveția – loc 10; Țările de Jos – loc 11; etc. În cadrul acestui clasament, la capitolul democrație, R.Moldova este plasată pe locul 78 din 167 țări, fiind luate în considerație principalele aspecte precum: alegeri libere şi corecte, libertăţi civile, funcţionarea guvernului, participare politică şi cultură politică; rezultatele studiului susținând că Moldova se încadrează în lista democraţiilor defectuoase sau viciate, realitatea confruntându-se cu o cultură politică subdezvoltată.

Populismul demagogic, fiind în detrimentul maselor, este un curent politic ce se manifestă în mod dezastruos în conviețuirea socială, unde actorul principal populistul, prin discursurile sale, reușește să domine individul, care este un bun ascultător și totodată este unitatea fizică ce completează societatea. Astfel, individul este centrul de legătură prin intermediul căruia populistul își realizează scopul prestabilit; corespunzător, cetățeanul unei societăți este puntea care oferă populistului să se ridice pe baricadă. Deci, individul-cetățeanul este acel care poate fi ușor manipulat de diverși curenți politici, în consecință și întreaga societate este acea care poate fi ușor influențată de o anumită orientare politică. Prin urmare, societatea basarabeană este trecută prin filtrul unei ideologii care, de fapt, soluționează în prim plan doar interesele unor politicieni/ guvernanți sau unor partide politice ce au la bază conceptul populismului demagogic. Pe când cetățeanul societății este acel ce rămâne doar cu promisiunile false, realizate de populiștii demagogi. O imagine ce completează doar existența reală a unei societăți, o imagine ce prevalează și instaurează condiții de trai cât mai negative pentru o comunitate. Sub această imagine atroce există un popor care este subjugat la limită de fenomenul populismului primitiv sau, mai bine zis, de fenomenul populismului demagogic basarabean din epoca contemporană. Consecințele acestora sunt nespus de triste, dar și destul de evidente prin faptul că cetățeanul societății (în majoritatea cazurilor sau în termeni de majoritate relativă) acceptă foarte ușor orice provocare. Respectiva frază se referă mai mult la acea parte a populației care trăiește în condiții vulnerabile și pline de neajunsuri materiale, în mod aparte populația din zonele rurale ale societății, aceasta fiind cu mult mai săracă în raport cu cei din localitățile urbane. Așa fiind, putem defini că populismul demagogic, de obicei, își găsește locul potrivit anume în comunitățile unde dezvoltarea umană și bunăstarea socială se regăsește încă la o etapă destul de inferioară. În așa mod o bună parte dintre concetățeni sunt atrași destul de ușor de promisiunile false ale populiștilor, prezența lor fiind destul de impunătoare în cadrul țării. Acest lucru este nespus de prezent în fața maselor atunci când urmează de a avea loc scrutinul alegerilor. Provocările și consecințele acestor acțiuni se reduc la populismul demagogic extrem de fals, care în cele din urmă promovează numai o politică ce este contrară adevărului, iar infracțiunea deja săvârșită prin alterarea adevărului nu face altceva decât să umilească cetățeanul societății – acesta fiind dependent prin smerenie față de clasa dominantă care activează doar în baza unor concepte populiste inumane și nemiloase. Prin discursuri și promisiuni false populistul basarabean obține victorie în tot ceea ce-și dorește la momentul dat; iar consecințele acestei victorii se suprapun nemilos pe umerii poporului, care se confruntă din greu cu supraviețuirea. Prin fapte reale, întreaga societate este dominată de sindromul puterii demagogice, fenomen ce stăpânește și reglează activitatea tuturor domeniilor publice (mai ales sectorul justiției, etc.); și cel mai dureros este că mentalitatea concetățeanului este mutilată întenționat pentru ca acesta să nu înțeleagă în mod deslușit realitatea înconjurătoare.

Drama fenomenului de populism demagogic se reduce la faptul că orice acțiune întreprinsă și realizată se răsfrânge asupra cetățeanului, care în cele din urmă devine victima reală în procesul de existență socială. Astfel, omul-cetățeanul este victima reală în fața tuturor proceselor sociale cu caracter falsificator, o victimă ce este condamnată să suporte ipocrizia populistului, ipocrizia populismului demagogic necivilizat – mișcare politică ce este numai în detrimentul maselor. În asemenea condiții omul nu se poate dezvolta în mod civilizat, deoarece societatea acestuia este bazată doar pe falsitate, minciună și nedreptate – componente ce stopează și dezonorează dezvoltarea umană. Deci, pentru a fi în pas cu lumea civilizată societatea basarabeană  urmează să lichideze corupția, cel mai distrugător fenomen al societății; să consolideze statul de drept și să onoreze drepturile civile ale concetățenilor; să îmbunătățească condițiile de trai și de existență ale omului prin cele mai transparente acțiuni decizionale și, nu în ultimul rând, să înlăture definitiv componentul de „populism demagogic necivilizat în stil basarabean” – fenomen care este numai și numai în detrimentul întregii țări. O speranță pozitivă la ziua de azi este în noul Președinte Maia Sandu, demnitarul care încearcă din răsputeri să schimbe cursul istoriei și a situatiei existente.

__________

[1]https://www.routledge.com/Populist-Political-Communication-in-Europe/Aalberg-Esser-Reinemann-Stromback-De-Vreese/p/book/9781138654792

[2]https://www.routledge.com/Populist-Political-Communication-in-Europe/Aalberg-Esser-Reinemann-Stromback-De-Vreese/p/book/9781138654792

[3]http://jurnal.md/ro/social/2017/1/25/transparency-international-republica-moldova-scadere-drastica-in-clasamentul-mondial-privind-indicele-de-perceptie-a-coruptiei-raport/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *