Cu scrisorile pe jos
Cu privirea adormită, în cosinus cu perdeaua,
Mă pronunț că este bine sau că am visat frumos.
Mă agăț de ceaiul verde, îmi adulmec merdeneaua
Și mă vărs, gândind la tine, cu scrisorile pe jos.
Mi-am făcut și o amică, n-are nume, n-aș reține.
N-are nici un scop în viață. Cât ar fi de cald sau ger.
…un prieten invizibil care trece pe la mine
Și îl omenesc cu bere sau ce am prin frigider
Ne certăm, ne luăm în brațe
Sau cântăm ceva frumos.
Iar când bem și dăm la rațe,
Ne vărsăm gândind la tine cu scrisorile pe jos.
Dacă ești
Mă întorc pe scena udă, azi la patru dimineaţa.
Nu am cheile la mine, însă Teatrul e deschis.
Cu mult timp, de mult, în urmă, m-a oprit pe stradă viaţa
Și, văzând că-s trist pe lume, dânsa scenă mi-a promis.
Iar acum, când bat la ușă, unde îmi miroase-a teatru,
Unde scena e iubita sau cârpită de povești,
Iau pastila de iubire și-mpart orele în patru,
Pentru viaţă, artă, oameni, pentru tine dacă ești ?!