Regal Literar

Liliana Popa: Expoziția „Piatra în Epoca Omului”, la Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Municipiului Bucureşti

Expoziția “Piatra în epoca omului”, deschisă azi, 28 mai 2021, la Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Municipiului Bucureşti , curator – dr. Arheolog Opris Vasile.

Fie că ne-au lăsat moștenire – ca un arc peste timp – diferite unelte, podoabe, pietre de mormânt, reprezentări artistice sau numeroasele texte inscripționate, oamenii din vechime au reușit să transmită mesajul lor lumii noastre contemporane folosindu-se de un material vechi, dur și statornic: piatra. De aceea, o expoziție în care publicul poate vedea atât de aproape artefacte rare, unele provenind de la oamenii de Neanderthal, și afla informații despre istoria pietrei și rolul ei în dezvoltarea omenirii, reprezintă o ocazie extraordinară pentru îmbogățirea culturii noastre generale. (catalog de prezentare)

Piatra a fost la îndemînă în diverse moduri de utilizare, ca unealtă, armă, adăpost, piatră funerară, unealtă de scriere, bijuterie.

În expoziție este prezentat situl GOBEKLI TEPE din Turcia, cel mai vechi sit din lume, integral din piatră.

Piatra, cea care era folosită în diverse moduri, a devenit un lux, este exotică, fiind utilizată ca o metaforă a naturii și a nobleței, și în curînd va fi doar un alt simbol al trecutului.

Piesa de rezistență a expoziției este un fildeș fosilizat – pietrificat, de fapt – de mamut descoperit într-o nisipărie a lacului Pantelimon din perioada paleoliticului superior, adică spre finalul erei glaciare. Picturile din grotă ce însoțesc fildeșul sînt tot din aceeași perioadă, inspirate după picturile rupestre din Altamira (Spania) și Lascaux (Franța), realizate de pictorul conservator Cristina Vasiliu.

Din paleoliticul inferior pînă în Evul Mediu, piatra a fost utilizată ca armă și unealtă: topoare, cuțite, bombarde, cremene pentru fitile. Bombardele au fost folosite de către romani, apoi în tunuri metalice propulsate cu forța prafului de pușcă.

Veți găsi reconstituită o porțiune din zidul de la Curtea Veche, din perioada lui Mircea Ciobanu (1548), tehnica de construcție fiind cea din perioada bizantină pînă în Evul Mediu, pe filiera bisericii ortodoxe. Bombardele apar în consctrucția zidului, printre pietre și cărămizi.

Să vă opriți la scrierea rumică din Nordul Europei de la Roseta Egiptului, pe baza căreia Champolion a descifrat hierogliflele, evident, însoțindu-l pe împăratul Napoleon. Alte documente epigrafice (scrise în piatră) din Nordul Africii pînă în Britania. Veți vedea gemele, pietre de mici dimensiuni ce erau însoțite de blesteme, jurăminte, nume.

Sînt date cîteva exemple – Coloseumul care incumbă 100.000 metri cubi de piatră, Pompeiul cu străzile sale pavate cu pietre ovoide, Curtea Veche, pietre de granit din strada Soarelui Centrul Vechi din București (azi înlocuit, nu sînt cele pe care călcăm azi în Centrul Istoric).

O minunată fotografie – Mori de apă de-a lungul Dîmboviței, pe dealul unde acum se află Casa Poporului. iar atunci exista Palatul Arhivelor.

Piatra utilizată, ca reprezentare artistică, în cadrul civilizației Gumelnița (Piatra Neamț), statuia lui Octavianus din Forul roman, La Pietà din San Pietro, o pasăre măiastră a lui Brîncuși.

Într-o vitrină de sticlă veți vedea obiecte realizate cu mare migală – cercei, fibule, un pandantiv mic, pe care, sub lupă, descifrezi un țat și un satir, realizat de romani. Tot acolo veți descoperi fusaiole, obiecte rotunde ce se puneau pe fus și mențineau mișcarea de rotație a fusului.

Piatra a însoțit dintotdeauna Omul. Peste 99% din istoria umanității a fost cioplită în piatră. După o perioadă de tranziție în epoca de mijloc a pietrei (Mezolitic), a urmat epoca pietrei noi (Neolitic), în care tehnicile de prelucrare, modalitățile de utilizare și gama de obiecte obținute s-au diversificat. Când piatra a fost utilizată pentru prima dată ca suport pentru scris, umanitatea a părăsit preistoria și a intrat, treptat și pe alocuri, în istorie.

Utilizată ca material de construcție, piatra a conferit statornicie și a devenit simbol al civilizației, credinței, puterii și memoriei. Toporul cioplit din Paleoliticul Inferior, sau strada pavată din Bucureștii secolului XIX  reprezintă repere ale gradului de civilizare. Stonehenge sau Biserica Densuș sunt evocări ale credinței. În Columna lui Traian sau Arcul de Triumf regăsim celebrarea unor idealuri. În volumul pietrelor de mormânt stă adunată întreaga memorie a celor duși.

Îi mulțumesc pentru dialog, precizări și explicații curatorului expoziției arheolog Opris Vasile, șeful secției de Istorie de la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu. Mă bucur că, în sfîrșit, sînt aleși tineri cu o mare cultură și cu mare voință de a descoperi, de a realiza, dar nu oricum.

Vivat !

 

 

LILIANA POPA

Liliana Popa – istoric de artă și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei –  Universitatea Națională de Artă din București și a urmat, în 2002, Cursuri  de Renaștere  la Institutul Michelangelo din Florența – Italia (Michelangelo Institute of Florence – Via Ghibellina, 88, 50122 Firenze, Italia), fiind prima româncă înscrisă la Institutul Michelangelo din Florența. Din 1990, este reporter, redactor la Radiodifuziunea Română (str. General Berthelot nr 60- 64).

 

Volume de poezie :

1. Portretul în oglindă – editura Tracus Arte, 2014;

Volum lansat: 7 aprilie 2014, la Muzeul Literaturii din bd.Dacia 12.

Cronici literare: Emil Lungeanu în revista “Luceafărul”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”.

Prefața de Ioan Groșan, semnal editorial de Horia Gîrbea în revista “Luceafărul”;

2. Stăpână pe tăcerea mea – editura ART Creativ, 2015; volum lansat la librăria Sadoveanu de pe bd. Magheru.

Cronici literare: Nae Georgescu în revista “Cronica din Iași”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”; cu o postfață de Daniel Cristea Enache;

3. Luna nu intră niciodată pe fereastră – editura Tracus Arte, 2018;

Volum lansat 20 ianuarie 2018 la Muzeul Literaturii din str. N.Cretulescu.

Cronici literare: Ana Dobre și Mircea Bîrsilă;

4. Nu mai cred în distanța dintre paralele – editura Betta, 2020;

Volum editat în urma acordării premiului special  “Clara Mărgineanu” din cadrul “Concursului Național de Poezie Radu Cîrneci”, ediția a III-a, organizat de revista “Arena Literară” și “Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronatul Cărții”.

 

Volume de interviuri:

1. Contemporani în mileniul III – volumul I – editura Semne, 2018;

2. Contemporani în mileniul III – volumul II – editura Semne, 2019.

Coordonator al Cenaclului literar ‘Poeții cetății’ și organizator de evenimente culturale la: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia; Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

A colaborat/colaborează cu  articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care:  ”Contemporanul”, ”Luceafărul”, ”Argeșul”, ”Literatura”, ”Cenaclul de la Păltiniș”, ”Cronica de la Iași”, ”Poesia”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la Argeș”, ”Teatrul de ieri și de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a., și ține zilnic agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.

E dificil, într-o epocă post-postmodernistă, cu o tradiție ce devine pe zi ce trece sufocantă, să mai obții efecte de expresivitate. Liliana Popa își asumă această dificultate. Versurile ei sunt pline de referințe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând prețiozitatea. Naturalețea se obține greu și se pierde ușor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează. Autoarea câștigă însă pariul acesta, și pare pregătită să susțină, creativ, altele. (Daniel Cristea-Enache)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *