Regal Literar

Clipa de poezie: Vasilisk Donica

Un mirific stil, poate că se anunță un nou și binevenit curent literar, l-aș numi heruvimic:

– Preot, care ne tălmăcește Cuvântul Domnului…

– Călugăr, care se roagă zi de zi, pe mal de Nistru…

– Profesor, care urmează îndemnul: „Lăsați copiii să vină la Mine”…

– Nuvelist, care a reușit să îl fascineze prin Har, pe regretatul acad. Nicolae Dabija și este acum solicitat de atâtea publicații prestigioase…

– Poet la fel de activ pe internet…

Este prietenul meu, Părintele Vasilisk Donica, talent descoperit și format de Uniunea Scriitorilor de Limba Română…

Diana Ciugureanu-Zlatan | Grădina cu lecturi

Diana Ciugureanu-Zlatan, redactor-șef al Revistei multimedia Poduri de Dor a USLR, președinta-fondatoare a USLR

 

Poezii semnate de Vasilisk Donica:

 

Dominus dei

 

Am întâlnit din întâmplare, duminica, în cale –

Se oglindea în apele unui lac cuminte.

Am speriat-o cu tristețea-mi și a fugit pe vale,

Susură acum în șerpuit vesel de izvoare.

Am căutat să o revăd,

Mi-a văzut singurătatea și s-a ascuns printre ramuri,

Se leagănă acum în verdele crud al pomilor,

Departe de dureri și de doruri trecătoare.

Am mers la defrișat codri, poate că întâmplător, o zăresc:

Copleșitor, a zburat lin spre soare,

Pare că fuge de tot ce e lumesc.

Voi ascunde ca un balaur din basme, soarele –

Totuși vreau s-o reîntâlnesc…

Cred că și luna voi reuși să o umbresc,

Ca acea uimitoare duminică mare

Să-mi fie darul etern, ceresc.

 

Absenți

 

Apocaliptic plouă o vară-ntreagă,

Prin zidul norilor străbate câte-un  fulger.

Bucăți parcă din soare rupt,

Potopul biblic își revine,

Dar cine arcă și-a făcut?

În trăsnete -nfundate lin

Pilonii tot mai grei se îndoaie

Și cerul nu-l mai țin.

Potop de ape vor veni

Și cine  omenirea va salva,

ca Noe arca cine va ancora?

Cu timpul, tot mai mult adie-a nepăsare

Pe el, tot nu l-au înțeles

De ar striga în gura mare

Indiferenți rămânem și absenți.

 

Ignobil

 

În timpul diacronic

Și totuși diafan,

E totul diabolic,

Bombastic an de an.

E totul prea ilogic,

E altfel, e morbid;

Pân-soarele e oblic,

Chiar gândul e stupid.

E prea oniric timpul

Și greul – mai barbar,

Falit este pamântul –

Malign fără hotar.

 

Toate cad…

 

Toate cad.

Toți vom cădea.

Mai devreme sau mai târziu vom cădea.

Dacă cad frunzele,

cad picăturile de ploaie,

apune soarele,

cad până și stelele –

ce șanse am mai avea noi ca să nu cădem?

Dar mai importantă este ridicarea,

învierea și înălțarea

după modelul cel mai suprem – Hristos!

Unicul ce a răsărit și nu a mai apus,

s-a înălțat la cer și rămâne acolo,

luminând întunericul universului.

 

Relegare

 

Lumina umbră nu face!

Hristos e Viața de veci!

Ajuns în lipsa luminii,

În bezna totală a morții,

Amintește-ți că ești doar o umbră,

Vremelnică ți-e stare de- aici!

Și caută cât mai curând –

Reconectarea la sursa plină de sevă,

La Viața Vieții de veci!

 

Vasilisk Donica: Logos – Revista TIMPUL Chișinău
Vasilisk Donica

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *