Regal Literar

Liliana Popa: Premiera spectacolului de balet “Coppélia”, la Opera Națională București

Cea mai bună reprezentație pe scena unui teatru liric din România văzut în ultimii 3 ani. Cel mai bun spectacol pe care l-am văzut în ultimii 3 ani pe o scenă românească fie ea lirică sau nu. Un spectacol fabulos ce a adus un cumul de eleganță  artistică, grație, noblețe, dar mai ales profesionalism. Erau bucureșteni care veniseră să vadă spectacolul a patra oară, presupun că au fost la avanpremiere. Muzica, regia, coregrafia, perfecțiunea mișcărilor soliștilor balerinii dar și a corpului de balet, cromatica vie a costumelor, decorul….totul la superlativ ! Iar Orchestra Operei Naționale București a fost, ca de obicei, la înălțime ! Au fost cîteva solouri de vioară, violoncel, corn englez, flaut magistral interpretate.

Costumele create de Bogdana Pascal sînt operă de artă, costumele pentru mazurcă într-o combinație de verde stins și roșu cardinal, uniformele de husar create pentru dansurile maghiare, tutu-urile din voaluri pictate…

Valsul Swanildei din actul I, boleroul, dansul  scoţian, mazurca și ceardașul curg în ritm firesc, de fapt ritmul spectacolului este fantastic, nu există…timpi morți, spectatorii fiind vrăjiți și desvrăjiți după fiecare dans, act…..Dansul păpușii este  fantastic interpretat de o mare artistă, care nu doar balerină ci și actriță, nu mai puțin “pas de deux-ul” din cel de al  III-lea act.

Nu știam la ce să mă uit mai întîi la costume, la mișcările balerinilor, la decor, iar muzica lui Léo Delibes m-a fermecat, încît am uitat de secolul pe care încercăm să-l traversăm și am intrat ușor în povestea de pe scenă…. „Coppélia” este este un spectacol pentru toate vârstele !

Avanpremiera spectacolului „Coppélia” a avut loc pe 12 mai la Opera Națională București. Încă de la premiera mondială a spectacolului, ce a avut loc în anul 1870 pe scena Théatre Imperial de L’Opéra din Paris, spectacolul a cucerit publicul de toate vârstele. Coregraful spectacolului, Corina Dumitrescu, spune despre montarea de pe scena Operei Naționale Bucureşti:

Coppélia este un spectacol pus în scenă acum mai bine de 150 ani, cu multe momente amuzante și energice. Fiind un titlu vechi, m-a interesat recrearea lui pentru publicul de azi, fără să îi alterez însă farmecul si autenticitate determinate de secolul în care a fost creat. Nu am renunțat la binecunoscuta mise en scene și la secvența dansurilor folclorice de divertisment, însă le-am dinamizat printr-o succesiune mai rapidă a mișcărilor și a scenelor. Nu în ultimul rând, m-a preocupat claritatea mesajului, astfel încât acest balet să fie receptat atât de publicul adult, cât și de cel foarte tânăr. Mi-a plăcut să împrospătez firul narativ al minunatei povesti hoffmanniene prin dans și gest, dându-le eroilor naturalețea posturilor contemporane, integrate în atmosfera atât de frumos creată de Bogdana Pascal și Vladimir Turturică. Coppélia a fost o provocare minunată pentru toată echipa de creație, un spectacol plin de umor, cu o intrigă incitantă. L-am realizat cu multă dragoste și entuziasm, și, deși forța majoră i-a împiedicat lansarea în aprilie 2020, i-am anticipat efectele tonice pentru public de îndată ce stagiunea a putut fi reluată.

Bine ai revenit, Coppélia!

BALET @ O.N.B. | COPPÉLIA: Poveştile lui Hoffman şi muzica lui Delibes
Corina Dumitrescu

Muzica: Léo Delibes

Libretul: Charles Nuitter şi Arthur Saint-Léon

Premiera mondială 25 mai 1870, Théatre Imperial de L’Opéra din Paris

“Coppélia” sau “Fata cu ochii de email”, baletul capodoperă al lui Léo Delibes este considerat unul dintre modelele clasice ale genului coregrafic. La mai bine de un secol de la premiera ce a avut loc la Paris, în anul 1870, Coppélia continuă să-și păstreze forța de expresie, fiind reprezentat pe scenele multor teatre din lume. Libretul, inspirat din basmul “Omul de nisip” de E. T. A. Hoffmann, a fost scris de Charles Nuitter în colaborare cu renumitul coregraf Arthur Michel Saint-Léon.

Acțiunea este plasată într-un mic târg din Boemia. Eroul central, Coppélius, este un bătrân misterios care duce o viață izolată, construind păpuși mecanice și trăind cu speranța că, într-o bună zi, va reuși să le însuflețească prin formulele sale magice.

Tânăra Swanilda pătrunde în atelierul meșterului și se substituie celei mai frumoase păpuși. Prefăcându-se că reacționează la semnele magice încercate de Coppélius, îl face să creadă că și-a împlinit visul.

În cele din urmă, Coppélius își dă seama că a fost înșelat. Prin farsa ei, Swanilda îl induce în eroare și pe Franz, logodnicul ei, de a cărui purtare era jignită și pe care izbutește să-l recucerească.

Nunta Swanildei cu Franz încheie baletul, în mijlocul unei serbări populare, la care ia parte însuși meșterul Coppélius, care și-a uitat supărarea că fusese tras pe sfoară.

Pentru acest subiect plin de fantezie și umor, Léo Delibes a creat o muzică prin excelență coregrafică, a cărei plasticitate generează continuu imaginea scenică. Într-o construcție ce împletește unitar elementele de balet propriu-zis cu cele de pantomimă, Delibes contribuie, prin muzica sa, la portretul psihologic al personajelor. În special personajul Swanildei dobândește, prin puterea de sugestie a muzicii, un relief caracteristic: fire senină și pasionată, statornică în sentimente, inventivă și cu o nuanță accentuată de ironie.

Întreaga partitură, străbătută de spiritul spumos, specific francez, este scrisă cu vervă și grație, momentul cel mai elocvent în acest sens fiind scena declanșării păpușilor mecanice. Ritmica vie, dinamică, prilejuiește interpretări solistice și de ansamblu deosebit de spectaculoase. Se disting, îndeosebi, valsul Swanildei din tabloul I, valsul păpușii din tabloul al II-lea și mazurca expusă în preludiu, apoi reluată de-a lungul baletului.

Delibes a folosit frecvent în balet dansuri de origine poloneză și maghiară (mazurca și ceardașul), care definesc spațiul în care se petrece acțiunea și sporesc frumusețea spectacolului.

 

Regia, coregrafia şi adaptarea coregrafică: Corina Dumitrescu

Coregrafia originală: Arthur Saint-Léon, Marius Petipa, Enrico Cechetti

Dirijor:  Ciprian Teodorașcu

Costume: Bogdana Pascal

Decor: Vladimir Turturica

 

Distribuție:

Swanilda: Ada González

Franz: Robert Enache

Coppelius: Vlad Toader – debut

Prietenele Swanildei: Julia Baro, Kana Arai, Uyu Hiromot, Maria Gogonea, Rachel Gil, Diana Gal

Prietenii lui Franz: Oscar Ward, Maxime Latapie, Antoni Canellas, Stefano Nappo, Răzvan Cacoveanu, Sergiu Dan

Soliști ceardaș: Andrada Pătrânjel, Alexandre Plesis

Soliști mazurkă: Karen Saito, Egoitz Segura, Margaux Chesnais,  Marco Corcella

Baronul: Antonel Oprescu

Baroneasa: Kana Yamaguchi   – debut

Fiica baronului: Greta Niță – debut

Primarul: Vicențiu Popescu

 

Bravo, Corina Dumitrescu !

Bravo, Baletul Operei Naționale București, Orchestra Operei Naționale București !

Vivat, Opera Națională București !

 

LILIANA POPA

Liliana Popa – istoric de artă și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei –  Universitatea Națională de Artă din București și a urmat, în 2002, Cursuri  de Renaștere  la Institutul Michelangelo din Florența – Italia (Michelangelo Institute of Florence – Via Ghibellina, 88, 50122 Firenze, Italia), fiind prima româncă înscrisă la Institutul Michelangelo din Florența. Din 1990, este reporter, redactor la Radiodifuziunea Română (str. General Berthelot nr 60- 64).

 

Volume de poezie :

1. Portretul în oglindă – editura Tracus Arte, 2014;

Volum lansat: 7 aprilie 2014, la Muzeul Literaturii din bd. Dacia 12.

Cronici literare: Emil Lungeanu în revista “Luceafărul”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”.

Prefața de Ioan Groșan, semnal editorial de Horia Girbea în revista “Luceafărul”;

2. Stăpână pe tăcerea mea – editura ART Creativ, 2015; volum lansat la librăria Sadoveanu de pe bd. Magheru.

Cronici literare: Nae Georgescu în revista “Cronica din Iași”, Mircea Bîrsilă în revista “Argeșul”; cu o postfață de Daniel Cristea-Enache;

3. Luna nu intră niciodată pe fereastră – editura Tracus Arte, 2018;

Volum lansat 20 ianuarie 2018 la Muzeul Literaturii din str. N.Crețulescu.

Cronici literare: Ana Dobre și Mircea Bîrsilă;

4. Nu mai cred în distanța dintre paralele – editura Betta, 2020;

Volum editat în urma acordării premiului special  “Clara Mărgineanu” din cadrul “Concursului Național de Poezie Radu Cîrneci”, ediția a III-a, organizat de revista “Arena Literară” și “Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronatul Cărții”.

 

Volume de interviuri:

1. Contemporani în mileniul III – volumul I – editura Semne, 2018;

2. Contemporani în mileniul III – volumul II – editura Semne, 2019.

Coordonator al Cenaclului literar ‘Poeții cetății’ și organizator de evenimente culturale la: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia; Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

A colaborat/colaborează cu  articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care:  ”Contemporanul”, ”Luceafărul”, ”Argeșul”, ”Literatura”, ”Cenaclul de la Păltiniș”, ”Cronica de la Iași”, ”Poesia”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la Argeș”, ”Teatrul de ieri și de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a., și ține zilnic agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.

E dificil, într-o epocă post-postmodernistă, cu o tradiție ce devine pe zi ce trece sufocantă, să mai obții efecte de expresivitate. Liliana Popa își asumă această dificultate. Versurile ei sunt pline de referințe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând prețiozitatea. Naturalețea se obține greu și se pierde ușor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează. Autoarea câștigă însă pariul acesta, și pare pregătită să susțină, creativ, altele. (Daniel Cristea-Enache)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *