O dictatură perfectă va avea aspectul unei democrații, dar va fi, în esență, o închisoare fără ziduri, din care prizonierii nici măcar nu își vor dori să evadeze. Va fi un sistem de sclavie în care, prin consum și divertisment, sclavii își vor iubi stăpânii.
(Aldous Huxley)
Pentru cine nu înțelege părțile din cauza ansamblului cuceritor, România se află, deja, în Europa, târâtă în fața unui șantaj politic și economic care se repetă, hic et nunc, ca în anii ’80. În jocurile de alternanță autoritară, România stă cuminte, cu mâinile la spate și cu privirea șașie. Marea Britanie, prin autoritatea Reginei, a dat din piciorușe, revoltându-se și luându-și bagajele în proiectul devastator numit Brexit. Demnitatea Marii Britanii, autoritatea Rusiei, falimentul Greciei și alte „totalitarisme” locale – Ungaria, Polonia, Italia etc., vor fi înțelese ceva mai târziu, a posteriori, deoarece actuala „uniune europeană” este lipită, artificial, prin declarații și chipuri obosite, de un ideal al „părinților fondatori”.
Omul de stat Robert Schuman, jurist eminent și ministru francez al afacerilor externe în perioada 1948-1952, considerat arhitectul proiectului de integrare europeană, în colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, pe care l-a prezentat la data de 9 mai 1950 (Declarația Schuman), considerată data nașterii Uniunii Europene. Planul propunea unificarea industriei grele a Europei occidentale, prin exercitarea unui control comun asupra producției de cărbune și oțel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o țară care nu deține controlul asupra producției de cărbune și oțel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război viitor.
Războiul, însă, a început, sub o formă mai puțin vizibilă, iar pandemia mediatică, de origine prea incertă, amplifică și confirmă imposibilitatea U.E. de a fi puternică, împreună. În schimb, România face, încă, piruete de lebădă neagră, înșfăcată de mrejele și amenințările junckeriene și cele din gura Ursulei von der Leyen, cu poli interni politici fără demnitate, între Scylla și Caribda, între partide la putere ori în opoziție, și un Cotroceni absent, letargic. Falsa lor ceartă, de ochii lumii, este trădată de pionii plasați în România: mai ieri, Viorica Dăncilă – această doamnă de coafor, nici prea deșteaptă, dar nici foarte proastă, alternând erorile autentice cu cele voite, și K. Werner, nervos și tăcut laolaltă, bărbat și copilaș de „casă” europeană. Azi, garda s-a schimbat, însa inerția liderilor români este dezarmant de stângace. Toți sunt emisarii Europei, cei care pregătesc România nouă, „eternă și fascinantă„, ca „afară”.
De fapt, liberalismul european s-a stângit, devenind o mască dezintegratoare, macabră, a unei forme noi de autoritarism continental – un amestec de comunism politic și economic, respectiv drepturi și toleranțe. Junii noștri români și europeni au protestat în Piața Victoriei contra comunismului din manuale și nu au înțeles că vor hrăni un nou monstru, neo-comunist și neo-marxist, cu multe „stele” în cerc. Ecoul versului eminescian răzbate peste secole ca un domnitor de gândire și limbă:
Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ș’apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
(Ai noștri tineri – fragment)
Ai noștri tineri au fost anti-PSD și s-au luptat alături de Binele suprem european, dar nu au înțeles că noul PSD, PNL, USR și alții își vor da mâna pentru a crea un nou comunism, desăvârșit, cu toată ura inconștientă din proteste, cu chipurile poleite și zâmbitoare de corporatiști hedoniști, dar cu trupurile tatuate și puțind a păcate, cu schelete ce stau în propriile dulapuri. Toți, parcă, niște Apollo fără mister, o grămadă de Narciși care nu îi pot privi pe ceilalți și nu se pot privi pe sine decât devorând, ca niște canibali, frumuseți exterioare, perisabile, cutanate ! Unde este acel Apollo imaginat de Shelley în versuri romantice, cel care se interoga, răscolitor: „Sunt ochiul treaz, prin care Universul/ Se vede și se știe minunat„?
Și evenimentele recente, din 2019 până acum, reiterează faptul că ura colectivă se va întoarce împotriva celor care o invocă, că Statul îi va pedepsi pe revoltați și pe toți ceilalți, deopotrivă. Realitatea medicală transformată în isterie pandemică, pe nume Coronavirus, a sucit minți și conștiințe, factor favorabil pentru noile dictaturi digitale, hibride ale contemporaneității. Gata, acum, totul este bine pentru toată lumea, căci a sta cu masca pe față, în timp ce bisericile, ai căror lideri au pactizat, sunt închise și redeschise după voie, drept repere de normalitate !
A început, de asemenea, campania cu testimoniale, cu actori și vedete, cu videoclipuri încântătoare și răvășitoare, pentru o vaccinare neconsimțită, obligatorie și represivă. Acul de manipulare așteaptă să străpungă frica generală, până când serul minciunii și al adevăratelor boli va intra în toți aceia care au renunțat să fie împreună, să iubească, să salveze până la sacrificiu tot ce au mai bun și mai important. Microbiologi si pneumologi din întreaga lume și din țară acuză noile ideologii ale izolării oamenilor de către oameni, de familii și apropiați.
Nu e vorba doar de declinul psihic provocat de media digitale, ci și despre o pandemie de miopie, obezitate, insomnie (care provoacă diabet), despre dublarea cazurilor de depresie cauzate de utilizarea mediilor digitale, cel puțin în rândul tinerelor, despre băieți care se joacă tot timpul pe calculator și dezvoltă un deficit de atenție.
(Manfred Spitzer)
Avem virus, avem bătrâni (psd-iști, evident) care mor și față de care nimeni nu mai nutrește sentimentul compasiunii, avem literați suciți la minte care citează din cărți mari despre beneficiile izolării, apoi un Big Brother numit Președinte care ne mustrează la prima revoltă de aer curat. Acum vine rândul protecției prin „măști” care ne salvează, deși este evident că masca peste masca umană deja existentă poate provoca sufocare. Serialul realității continuă delirant: faceți duș, lecții, mâncare și copii…. cu masca! În stările de climax, OMS vă va fi aproape, drept Înger exterminator!
Corabia nebunilor își continuă drumul către o destinație incertă. Tulpinile se schimbă doar dacă te uiți la TV, în ritm trepidant, apocaliptic. Vine tulpina indiană, apoi delta, și tot așa… Să vedem ce-o să fie la sosire! Turma s-a creat, comportamentul a devenit modus vivendi, iar tinerelul cu fața de puber abuzat și cu nume de sătean continuă planul frankenstein-ilor nației, în calitatea sa de coordonator militar al campaniei de vaccinare. Neo-comunismul și-a dat masca jos pentru a o pune pe fața tuturor, pe merit. Vaccinarea nu este obligatorie, nu există leac pentru un virus pandemic (dar cu efecte letale ridicol de mici), nu se dă masca jos cel puțin un an, dar „mituim” un întreg sistem medical, mânjit deja cu sânge și bani!
„Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!” era versul din timpul unei revoluții bine cârmuite. Astăzi, acest strigăt muzical șochează prin adevărul său trans-istoric, transcendental. Oamenii-turmă, conformiștii care se pozează pe facebook și se filmează în selfie-uri, vai, au fost dezamăgiți crunt că măștile pe care le purtau pe chip, ca niște buletine de identitate, nu sunt conforme! De data asta, propun ca masca să fie celebra hârtie igienică a lui Rebengiuc, pe care ar trebui să o poarte toți, începând cu el, înfășurând-o în jurul gurii și privirii castrate. Un videoclip despre ‘Coloana fără sfârșit’ a lui Brâncuși se concretizează cu promovarea și existența benefică a măștii, cu aceeași voce apăsată și insuportabilă a actorului cool, cândva o speranță, dar, de zeci de ani, metamorfozat într-un trâmbițaș, în note false, alterat al adevărului dincolo de „Pădurea spânzuraților”.
Chiar și când apare o Cassandră modernă, când o nebună întru adevăr strigă, în Parlament și în public, să ne dăm jos măștile și să revenim la normalitate, luptându-se pentru libertate, fiind corectă și coerentă, ea devine indecentă, insuportabilă, indezirabilă. Lumea, deci, este falsă: una spune, alta face! Lumea este smintită și este felul ei de a fi până la capăt, din păcate! Lumea este altceva decât își dorește, este invers proporțională cu valorile emanate. Lumea nu mai este lume!
Nimeni dintre sclavi nu va mai renunța la mască, pentru că va fi nepermis și sancționabil! Toți se vor naște cu ea, văzând-o la ceilalți, apoi trăind și murind cu ea, bine strânsă de gură, de nas, de propria piele, ca Nessus ars de cămașa-i! Toți și-au dorit o mască, la fel ca în ieșirea din Rai, pentru a-și arunca privirea în pământ, și, iată, au găsit un context bun, favorabil! Astfel, masca nu mai protejează sau ascunde, ci devine o formă nouă de consensualitate, de recunoaștere și de excludere a celorlalți, a acelora care urăsc, profund, dictatura „închiderii” chipului. Minunata Lume Nouă își continuă evoluția spre comandamente publicele care aduc aminte de „dictatura legionarilor”.
Măreția omului a fost strivită, pare-se, de propria frică și vinovăție, de nepăsare și, poate mai grav, de alienarea față de sângele născător. Adio, libertate, adio, proteste și maidane spontane ! Între Iubirea umană și ura instrumentalizată instituțional față de ceilalți, se impune o sancțiune, printr-o altă voce plină de har și un Chip deplin liber! Martirii care nu respectă regulile și nu mai au mască, ori nu se vaccinează, sunt deja sub pământ, ajutați să pășească spre alte zări. În schimb, noi, cei încă vii, asistăm la acest spital, pardon, spectacol grotesc, de neimaginat nicăieri, niciunde, nicicând. Când vom reveni la normal, totul va fi atât de anormal, încât aceasta va fi realitatea de neîndurat, bine dresată și condiționată de indici dsp-iști și lideri fără Dumnezeu. ‘Fiat iustitia, pereat mundus’ va rămâne o lozincă tragică și tardivă, din păcate!
Masca
Ușoară și firească trebuie să-ți fie mâna ce miroase ca tine
și ca toți cei iubiți, să o pui ușor pe față și să împingi,
ca la o naștere în tine, acum, și să te rogi fără teamă,
să rupi masca asta care se naște ca un parazit,
ca un zeu zâmbitor, dar cu colții de aur masiv.
Scoate moartea de pe chip, avortează masca
și vezi ce-a mai rămas pentru mântuire!