Următorul capitol (Noaptea se apropie)
Stop ! Te grăbești ! Ia-o încet !
Nu te mișca mai repede decât gândești !
În jur e tăcere. Ascultă !
Rana nu se închide dacă turui,
Ciobul, odată fugit, nu se mai întoarce acasă.
Învață să trăiești cu inima cicatrizată !
Și dragostea n-o să-ți mai iasă în cale precum fulgerul; așa lovește pumnalul,
Pentru că lucrurile cu adevărat adevărate nu sunt strălucitoare.
Ai voie să greșești cu o condiție: să știi care e „hybris”-ul și ulterior să n-o mai înfăptuiești.
Acesta e canonul meu pentru tine.
E timp. Restul de firimituri nu este decât plata în avans a copilului zglobiu; e doar o iluzie.
E plin ! Nu mai căuta ! Și știi la ce mă refer !
„Nu mai caut„.
Poate că este așa, dar în tine încă se dă o luptă.
„Nu sunt pregătit„.
Dacă vrei să afli calea cea dreaptă, ceartă-te cu Dumnezeu !
„Acesta este un târg destul de bun„.
Dumnezeu are multe târguri bune.
Ți-am mai răspuns la frământări. Uite ce vreau să faci:
Întoarce-te în copilărie și, din tot ceea ce îți este îngăduit,
Alege ce vrei să săvârșești, ceva ce îți place, orice, cu o condiție:
Să uiți la urmă tot, căci nu îți va fi de niciun folos.
Doar fă-o! Pentru că trebuie!
***
Nod 3
Viitorul te ademenește ca să nu fii atent la drum.
Când ești slugă la argat, faci ce spune sluga.
Două drepte se întâlnesc într-un singur punct.
Însă, în prezent, punctul nu există.
În prezent, misterul se află în vizibil.
Pe cel care n-a citit o carte în viața lui l-a mușcat un câine.
La mine, a fost pe aproape.
Am scris una cum am știut mai bine și Dumnezeu a aranjat cuvintele.
Asta a fost la început. Când încă nu murise nimeni.
Absurdul spune că erau timpuri frumoase atunci.
Dar eu n-am încredere în oameni cu coarne în frunte care se îndreaptă spre cer.
Șase personaje cu lanterne magice îi îmbracă pe cei goi în seara în care se improvizează.
Dacă lumea nu s-a născut odată cu ei, de ce îi priviți ca și cum ar fi vinovați de ceva ?
„Viața suntem noi” – afirmă personajele.
„Viața o dăm noi” – răspund actorii.
Autorul se întreabă „Dar, dacă…?” și aprinde lumina înainte ca noaptea să crească în urma lui.
Al treilea cer mai poate să aștepte.
Dan Radu Cernat
CV
Un exemplu de traseu neplauzibil.
- Se consideră un diletant, însă apropiații îi spun că se fandosește.
- A studiat în viață și pe rând, vioara, pictura, pianul, actoria, toate drumurile întâlnindu-se în viitor într-un punct, cel puțin, curios: limba chineză.
- A început să o învețe într-un masterat de teatru și de atunci, i-a devenit călăuză în viață.
- A locuit 2 ani în Beijing, perioada pe care o considera un exil necesar și s-a întors în România, pentru că aici, din spusele lui, este singurul pământ care îl recunoaște.
- Scrierile lui sunt niște montaje cu referințe la operele cinematografice, muzicale și literare care l-au influențat în viață, iar acum are curajul să le afirme.