Clipa de poezie: Silvana Andrada Tcacenco

 

ACEL MICHELANGELO NEVEROSIMIL

 

Încremenită în timp,

Douăzeci de ani în urma viitorului

Mă simt,

Sau poate treizeci de trecute anotimpuri

În sufletu-mi statuie, doar un portar în vincluri,

Ratând;

 

Privesc prezentul de porumbel nevăzător,

Care se prăbușește doar pentru că-i este dor

De mine, precum de clipa grea,

Pe care nu-și găsește umărul să stea;

 

Sunt o statuie înfiptă în confuzul coruptibil,

Al unui Michelangelo profund neverosimil,

Cea dăltuită de un geniu nesperat,

Sunt simplă piatră, care a scăpat

Dintr-un experiment profund și decalat,

De a fi fost astăzi aici,

În lumea neiertaților prozaici.

 

Treizeci de ani în urmă,

Doar singular te mai pierdeai de turmă,

Astăzi, privesc din trupul de granit

Imaginile care m-au rănit,

O hologramă peste blocul meu de piatră,

Constând în amânarea a ceea ce nu iartă…

 

Încremenită-n timp,

În urmă viitorului cu trei decade,

Sunt simplă pasăre ce cade

În gol, în sec, în nefiresc,

Mă bucur doar că nu mai trebuie

Să reiubesc

Orice, oricum

În lumea mea de ocru scrum

 

Fără de flacără, în falsul foc,

În care totuși eu te-am întâlnit ca nenoroc,

Iubire împietrită și nătângă,

Ce mă-mpresori definitiv cu mâna stângă,

Căci ai venit târziu, ca un blestem,

Al fericirii de care încă mă mai tem,

Statuie împietrită ce mă simt,

Fără să mă destăinui ție, fără să te mint,

Ma simt încremenită în trecut,

Ineficient tagată cu hashtagul cel mut;

În lumea mea, acestea nu erau firești

Răscolitoare sagă din cartea cubpovești.

 

Treizeci de ani de ai putea întoarce înapoi,

Aș scrie rimele iubirilor din noi,

Și poate editorii, neveniți pe lume,

N-ar aștepta de-a pururi volumele postume;

 

Dar nu, granitul face legea peste ploi,

Va dăltui și vântul ce va rămâne mai apoi,

În lume-n care eu reneg prin a mea artă,

Nefericitadăltuire într-o piatră,

În piatra ridicată de-un agresor nătâng,

Ridic eu prima

dalta,

sculptând,

să îl înfrâng.

 

 

PE CÂMPUL MEU DE PACE

 

Pe gândurile mele stau alte triste gânduri,

Precum într-o scrisoare stau rânduri peste rânduri,

Cum simpli stropi de apa pier suprapuși în valuri

Cum sinea-mi suprapune, alese idealuri.

 

E universul meu zdrobit de universuri,

Precum o rimă calmă e prinsă între versuri,

Cu șansa ei infimă de-a se elibera,

De-a picura în suflet apoi a vindeca.

 

Pe gândul meu de tină mai suprapun o clipă,

Pană cu pană stărui spre-a-mi construi aripă,

Să-nlocuiesc căderea cu un albastru zbor,

Să mă înalț la ceruri, deplin, fără să mor

 

Căci am murit atâta în timpuri suprapuse,

De-atâtea ori, murit-am fără de chin, Iisuse,

Fără de răni sau boală, chiar neavândnimica,

Nimicul ca o plagă care-mi hrănea doar frica,

 

O frică suprapusă peste o nebunie,

În prăbușirea lumii căzând în veșnicie,

Gemând trăiri profunde, pe care prea demult

Nu mai aveam iubirea curajului s-ascult,

 

Uitasem îndrăzneala, îmi resemnasem chipul

Învăluită-n lumea lividă ca nisipul,

În gândurile mele, ce triste-au fost odată,

Eu nefiind ucisă, fiind doar vinovată

 

Cât fără de voință, cândva am încetat,

Pe câmpul meu de suflet sa lupt și-am dezertat,

Pierzând atuncea totul…

A lumilor proscrisă,

M-am reîntors să birui sau să mă las ucisă.

 

DEFINITIV

 

Ai ochii triști,

Clepsidra vieții

Îmi pari,

Te scurgi printre ghețari

Topiți de focuri îngerești,

Îngheți și arzi când mă privești,

 

În fond, îți sunt,

Chiar dacă realitatea

A încurcat luminile cu noaptea,

Tu știi frumosul meu târziu

Că oricât amplu și enorm pustiu

Ar exista,

Deplină sunt numai a ta…

 

În lumea asta ilicit frumoasă,

Prezentul poartă ascuțită coasă

Dar noi, numai privindu-ne atingem

Definitivele lumini, doar să le stingem

Și să ne prăbușim,

În haosul definitivului, greșim,

 

Nu știu de-mi rătăcești, de va să se întâmple,

Tu leagă-mă cu veșnicia ta de tâmple,

Să te sărut, sa te alin acum,

Să te clădesc din nostalgiile de drum,

Te pot iubi așa cum nu te pot uita;

Definitiv, definitiv iubirea mea.

 

CELE MAI SIMPLE CUVINTE

 

Cele mai simple cuvinte făuresc o lume,

Chiar dacă plâng sau zboară, se jertfesc,

Când se șoptesc în tine ca iubirea,

Necoborâtă încă în trupesc.

 

Cele mai simple cuvinte sunt făuritoare

De cale, de voinți, de ideal,

Nepotcovite, într-o lume muritoare,

O coamă sunt pearipatul visurilor- cal

 

Dar simple, precum mama și iubirea,

În lumea complicatelor averi,

Deschid în tine nemurirea

Ce nici măcar nu îndrăznești cumva să speri;

 

La început a fost cuvântul,

Un singur verb, probabil ca povață,

Ce dăruit s-a risipit în cântul

Rostirii lui Adam, în prima-i, muritoare, zi de viață,

 

Și trebuie să i-l fi spus și Evei,

În noaptea dăruirii, sub o stea,

Când îi șoptea din tainele iubirii,

Acel unic cuvânt pe care el îl cunoștea.

 

S-a plămădit o lume de albe oseminte,

Și s-a murit sărac sau poate-mpărătește,

Toți am rostit, rosti-vom simplele cuvinte,

Iubește-mă, iubește-te…Iubește…!

 

ADAMUL MEU

 

Sunt dezarmată,

Într-o luptă corp la corp,

Armata mea capitulată,

Totem își face, dintr-un vultur orb.

 

Sunt dezarmată de iubire,

Nu am puterea de a mai lupta

Cu stoicismul ei întru murire,

Cu neputința ei de-a fi a mea,

 

Predată sunt, cu mâinile stând cruce,

Pe drumul către rugul de nestins,

Duc tot ceea ce cred că nu puteam aduce,

Să fie ars doar pentru-a fi din nou aprins,

 

Războiul fără pace, stăruie să piardă,

Iubirea mea e calea ce nu știe porni,

Aprindeți toate rugurile să mă ardă,

S-o reînvăț pe Phoenix a iubi,

 

Aprindeți bolțile de cer, să cadă noapte,

Pentru-a-mi închidepleoapele și cerul,

Să-mi piară din auz iubite șoapte,

Să reîngrop în sine-mi efemerul,

 

Să uit că nu am fost creată să te pierd,

Să uit cum pe pământul ultimei iubiri,

Noapte de noapte încă te dezmierd,

În scurta viață dintre nemuriri,

 

Sunt limbile străine între noi,

Un Babilon neînțeles ne stă în soartă,

De mă aveai, nu am fi fost atât de goi,

Dacă te-am alungat, Adamul meu, mă iartă.

 

EMANCIPARE

 

A murit Manole!

A murit Manole

Strigă calfele,

Chemați-o pe Ana!

A murit Manole

Strigă calfele,

 

Ea nebun de treaza

Îngenunchează

 

Trupul greu se frânge

Tremură și plânge,

Golul din privire,

Golul de iubire,

A murit Manole!

 

Ana se apleacă,

Lacrimi o îneacă,

 

A murit iubirea

Poate măiestria,

Moare fericirea

Dar și nebunia,

 

Ana se apleacă

Fermă spre mistrie

Piei durere seacă,

Ce va fi, să fie!

 

Unde să se ducă?

Cum să facă față?

Mistria apucă

Spre-a-și zidi o viață,

 

Tot in jur dărâmă,

Până-n temelii

Ea doar o fărâmă,

Așteptând copii,

 

A murit Manole,

Ce să mai aștepte,

A murit Manole,

Trage linii drepte,

A murit Manole,

Fără să clipească,

Ana lui Manole

Învață să renască

 

Ana lui Manole

Fără să iubească,

Ana lui Manole

Fără să jelească,

O profundă rană

Ana lui Manole

Ce-a rămas doar Ană…

 

Ana o nălucă,

Ană femeiască,

Sigură se-apucă

 

Să reconstruiască…

 

ÎȚI VOI SPUNE LUMINĂ

 

Iar dacă astăzi vei ucide-o floare,

Vei stinge undeva o stea,

Din lumea noastră muritoare,

Mi-a spus cândva cineva,

 

Cât cea visare prea luminoasă,

Atinge-vei doar și în gând,

Vindecătoare și miraculoasă

Remodela-va lutul cel sfânt,

 

Lumină-mi spuse, totul meu,

Chiar dacă poate astăzi nu socoți,

Îl poți salva pe Dumnezeu

Cât întru tine suntem toți,

 

Lumină-ți spun, nemuritor,

Fără de spațiu fără timp,

Fără de moarte, făr’ de dor,

Știm reclădi din antitimp

 

Un alt tărâm al nesfârșirii

Un alt a fi făr’ de mormânt,

Ce-a învia în numele iubirii

Destinul lui dintru pământ;

 

Sunt lumile-ncărcate în Carul Mare,

Deja am înțeles aceasta-n lumea mea,

Și totuși dacă astăzi vom sădi o floare

Aprindem undeva, cândva, o stea,

 

Îmi spuse El, îmi spuneți voi,

Voi spune eu, îmi spuse Ea…

 

 

CV LITERAR

 

Silvana Andrada Vasilescu, născută la 15.02.1971, în Sighișoara, județul Mureș.

A petrecut primii zece ani la Sighișoara, jud. Mureș, unde a urmat școala cu limba de predare germană. A finalizat studiile liceale la Liceul German nr. 34, actualul Colegiul German Goethe din București (1989).

Între 1990 si 1995, a urmat cursurile facultății de Finanțe-Bănci în cadrul ASE București, a susținut doctoratul în economie – specializarea finanțe internaționale în anul 2006. Membră a cenaclului literar artistic al liceului, participă la montaje literar artistice și concursuri de recitări între 1985-1989, fiind pasionată de muzică și de poezie.

Scrie de la 15 ani, publică prima poezie, în 1992, într-un ziar local din Sighișoara, “Glasul Cetății”. Debutează în Confluențe Literare, la 01.02.2016, cu poezia “Adoptă-mă, pădure!”. Publică începând din 25.03.2016  în Revista Radio, metafora Visul românilor de pretutindeni Seattle,WA, U.S.A, din 13.06.2016 în revista Literatura de azi, din 16.06.2016 în Revista Pro Litera și din 11.09.2016 în revista eCreator și revista diasporei “Unirea”- Viena. Volumul de debut îi apare în anul 2016, la Editura Art Creativ și se intitulează “Adoptă-mă, pădure!”.

Participă în ediția antologică “Aripi de zăpadă”, publicată de Editura Art Life în anul 2016. În ianuarie 2017, publică în antologia “Prietenii poetice”, editura eCreator. În luna martie 2017 apare în Antologia “Damele metaforei”, editura eCreator, și primește “Diploma de Excelență” din partea Uniunii Culturale a albanezilor din România. Este membră a Cenaclului Poetic Schenk începând din anul 2016. În luna aprilie 2017 lansează al doilea volum personal intitulat “Eu tind spre fericire”, la Editura Grinta, Cluj-Napoca. În luna mai 2017, îi apare traducerea unor poeme în limba albaneză, în volumul “Nemurirea frumuseții”, traducerea de Baki Ymeri, editura Amanda Verlag, 2017. Tot în 2017, publică în antologia “Surâsuri în alb- negru”, editura Kitcom si Boema ’33, Antologie literară Nr. XIV, supliment literar al revistei “Climate Literare”.

Participă în anii 2016, 2017 și 2018 la Caravana Culturii și publică Jurnal de călătorie, la editura Kitcom în anii 2017, 2018 și 2019, respectiv la Tabăra Literară “De Amiciție”, organizată de doamna Mariana Moga. Publică în revista POEZIA, numărul 2 (80) – vara 2017. Participă la volumul colectiv “Jurnalul unui câmp de aripi”, editura Art Creativ 2017. Publică în Cenaclul eCreator- Prietenii literare, Grupul Q-Poem și Poesis, și apare în volumul de critică “Punte peste vremuri. Reconstituiri critice”, de Ioan Romeo Roșiianu. Tot în anul 2017, publică în volumul omagial “Versuri pentru Eminescu”, volum coordonat de doamna Maria Filipoiu, la Editura Dandes Press. În 2018, apare în Antologia POETICA a Cenaclului poetic Schenk, publicată în Germania (58 de autori contemporani), versuri alese de dl. Christian W. Schenk, și în aprilie 2018, în antologia “Starea de om- Substraturi”, publicată la Editura Art Creativ București, în antologia “Românul s- a născut poet”, la Editura Vatra Veche, și în “Cele mai frumoase poezii de dragoste”, respectiv “Caruselul cu simfonii tinere”, antologii publicate la Editura Art Creativ. În 2018, îi apare cel de-al treilea volum “Contur în contre-jour”, lansat la Editura Inspirescu. Apare în antologia “România, țara mea de dor”, la editura Art Life. Este inclusă în “Dicționar de reliefuri literare românești”, publicat de editura Armonii Culturale (2018), precum și în antologia “În curtea Domnului”, Editura Armonii Culturale (2018).

În ianuarie 2019, publică în antologia “Românul s-a născut poet”- România 100 ani, iar în februarie 2019, în antologia Art Creativ, “Rochii de zăpadă”, în volumul colectiv “Dare de seamă” și în antologia “Literatura română contemporană”, ambele publicate de Editura Art Creativ. În martie, îi apare un volum de versuri și este inclusă într-o antologie de limba albaneză, ambele apărute la Amanda Verlag. Este publicată în Revista “Poezia”, sub egida Uniunii Scriitorilor, numărul de primăvară al anului 2019. Publică volumul de versuri, eseuri în vers alb, “Tu, omule de lună”, la Editura Inspirescu, și coordonează volumul colectiv “Apostolatul unui secol stingher” (2019).

În anul 2020 este inclusă în Antologia Art Creativ, “Roșu declarativ”și în volumul “Roua din cuvinte” și “Wort Vergessen”- Poezii din Cenaclul Schenk, apărut in Editura Dionysos- Boppard am Rhein. Tot în anul 2020 îi apar volumele bilingve româno- albaneze “Daruri divine” și “ Vindecătorul meu numit iubire”, editura Amanda Verlag. Publică în “Revista Rinocerul”- septembrie, octombrie 2020.

Face parte din grupuri de poezie din Italia și Germania, iar din 2020 participă la Cenacluri on-line din Italia și România.

În anul 2021 apare în antologia “Bazar de Corali”, publicată de editura ArtCteativ și este inclusă în volumul de critică, “Punte peste Pagini”, apărut in editura Obsidian, carte scrisă de Romeo Ioan Roșiianu.

 

Concursuri

  • Campionatul Național de poezie 2016, organizat de către Cenaclul de Urgență și Editura Art Creativ- Diplomă Campion național al poeziei – 2016
  • “Diploma de Excelență” din partea Uniunii Culturale a albanezilor din România – 2018
  • Premiul pentru debut- acordat de către Consiliul Județean Maramureș, împreună cu Asociația Social – Cultural – Creștină „eCreator” , pentru volumul de debut “Adoptă-mă, pădure!”, Editura Art Creativ, București – 2016
  • “Diploma de Excelență” din partea Uniunii Culturale a albanezilor din România – 2017
  • “Premiul de excelență” pentru lansare de carte în cadrul “Festivalului Primaverii”- secțiunea poezie- mai 2017, Viena
  • Premiul criticii internationale” în cadrul Concursului de Poezie Clemente ReboraItalia-Biassono, 11.11.2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *