Regal Literar

Clipa de poezie: Liliana Popa – poeme inedite

 Sigiliul nemărturisit

 

În fiecare zi vreau să te scot din inima mea,
dar regăsesc mereu sigiliul nemărturisit,
abesențe, reveniri cu sclipiri flămînde de lup,
fereastra se deschide singură dimineața,
atunci Mediterana are ochii tăi,
iar eu nu mai știu ce culoare au ochii mei.

 

Moartea lebedei nu a existat

 

moartea lebedei nu a existat

a existat doar un compozitor și cîntecul lui

un violoncel și un arcuș

dar mai ales un artist

care tot umblă prin lume

noaptea se oprește pe o stăncă

în calea celor șapte vinturi

 

cîntecul lui se aude peste pămînt și ape

iar dimineața

Cînd Dumnezeu se trezește din somn

Îl ascultă,

eu îl sărut

și mai plutesc o vreme

 

Secol de singurătate

 

mantia fumegîndă a vîntului
aripa prinsă pe umărul serii
adună frunzele ce albesc
cu timpul,
cu secolul de singurătate,
cu moartea,
cu viața.

peregrinul anonim
are mereu rezervat ultimul vals
și umbra străvezie a ceții.
trei frunze mi s-au prins în păr
două mi s-au așezat în palme
și sub petecul meu de cer
vom depăna fiecare poveste
pe care o voi scrie cu degetul
pe geamul ferestrei,
pentru alt veac.

 

Ceasul aruncat pe fereastră

 

am dat timpul mai departe
cu o oră
să nu știu că știi
ce știai că știu,
basmul imoral
fuga de iad
ușa de cristal
neterminatul bal.
ceasul aruncat pe fereastră
îmi mai ticăie în piept
chiriaș pentru un timp

 

Şeherezada

 

în fiecare seară ţi-am spus câte o poveste
Shahryar
stelele aveau voaluri și șalvari de mătase
și tremurau la fiecare șoaptă

te-am purtat spre nemărginirile lumii
și suflet tău a prins culoarea cerului.

am alunecat pe flăcări
în cioburi de nopţi ascuţite de lună.

ți-am adus în palme vinul
strugurilor nestorşi

între două nopți
stelele s-au sinucis

Shahryar
îţi rătăceşte umbra mai jos de cer
printre pietre de râu….

 

Răscrucea de gânduri

 

la fiecare răscruce
o tăcere cît o mirare
mă înstrăinează
cum freamătă pădurea….
și degetele viorii
prea multe întrebări
uitate pe frunzele rourate

și pentru că azi mi-am vopsit
părul şi ochii
cu verdele frunzelor
voi plăti altă vamă
aici
în pădurea cu năprasnic şi fragi

la răscruce de gânduri

 

Dinastia escrocilor

 

Universul îngândurat
Stă și ascultă cu mirare
Pe escrocii ce au lăsat
Bani și case din dotare
Într-o adâncă însingurare
Vor rămâne la păstrare.

 

Genialului

 

Persuasiv scoți o idee, două
În pub-ul cu…artiști
Impresionați apar și tot mai triști
Iar eu mă fac că plouă

 

Corupția

 

Aveam petrol, păduri și ape.
Dar sub ce umbre de mister
Au dispărut din zori în noapte ?
Corupția – ce trist flagel !

 

Hrana săracului sau Covrigul la putere

 

Fără friptură, murătură
Fără o cănuță cu udătură
Românul uită de factură
Renunță iarna la căldură,
Voit retras în prima fundătură.
Trăiește într-o utopie pură,
Hrănindu-se cu vise de anvergură,
Dar nu renunță la cultură.
Catadicsind să iasă din spărtură,
Socoate banii și se îndură
Să iasă într-o conjunctură.
Măsline, brînză, chiar și-o țîră
Golește cinzeaca dintr-o sorbitură,
Iar azi, în loc de afumătură,
Răbdări prăjite în miniatură…
În Bucureștiul de altădat’, ce tevatură
Cu nenea Iancu în altă conjunctură,
Dar azi nu mai avem dublură.

Cu mințile întunecate de eresuri
Și viscoliți din cele patru zări
De legi deșarte, fără de înțelesuri
Nimic concret, primim abstractizări.

.

De Dragobete !

 

Etnologul zice, chiar mă sfătuieşte,
Să ating din mers bărbat necunoscut,
Că va fi de bine şi mă dăruieşte
Doar cu stihuri limpezi, dar neprevăzut !

N-ajunge-un singur Dragobete, zeu balcanic,
Nici Eros, nici Adonis, cel din Antichitate.
Prea multe fete sânt azi nemăritate,
Cum te descurci, îndrăgostitule Năvalnic !

 

Parabola escrocului risipitor sau Să se arate vîrful parabolei

 

Iubitul tuturora are carismă, farmec,
La puterea n.

Cu o privire răstignește, demonstrează
Că el nu-și apaține, ci salvează
Fecioare în postura de trezire Zen.

Pe dreapta de ecuație, semeț, fălos,
Nu-i nici pe dreaptă,
Nici sub dreaptă,
Pe vârful parabolei
Celei cu ramurile în jos.

 

Unui critic literar

 

Nu maltrata limba română
Ca și critic literar
Inserare e la îndemînă
În calitate ta de crtitic….temporar !

 

Fudulul

 

De atîta aroganţă
Mi te paşte o instanţă
Cu minciuni, cuvinte strîmbe
Cum aştepţi ziua de mîine ?

 

LILIANA POPA

Liliana Popa – istoric de artă, poetă, și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei –  Universitatea Națională de Artă din București și a urmat, în 2002, cursuri  de Renaștere  la Institutul Michelangelo din Florența – Italia (Michelangelo Institute of Florence – Via Ghibellina, 88, 50122 Firenze, Italia), fiind prima româncă înscrisă la Institutul Michelangelo din Florența. Din 1990, este reporter, redactor la Radiodifuziunea Română (str. General Berthelot nr 60- 64).

 

Volume de poezie :

 

1. Portretul în oglindă – editura Tracus Arte, 2014;

Volum lansat: 7 aprilie 2014, la Muzeul Literaturii din bd.Dacia 12.

Cronici literare: Emil Lungeanu în revista „Luceafărul”, Mircea Bîrsilă în revista „Argeșul”.

Prefața de Ioan Groșan, semnal editorial de Horia Gârbea în revista „Luceafărul”;

2. Stăpână pe tăcerea mea – editura ART Creativ, 2015; volum lansat la librăria Sadoveanu de pe bd. Magheru.

Cronici literare: Nae Georgescu în revista „Cronica din Iași”, Mircea Bîrsilă în revista „Argeșul”; cu o postfață de Daniel Cristea-Enache;

3. Luna nu intră niciodată pe fereastră – editura Tracus Arte, 2018;

Volum lansat 20 ianuarie 2018 la Muzeul Literaturii din str. N.Crețulescu.

Cronici literare: Ana Dobre și Mircea Bîrsilă;

4. Nu mai cred în distanța dintre paralele – editura Betta, 2020;

Volum editat în urma acordării premiului special  „Clara Mărgineanu” din cadrul „Concursului Național de Poezie Radu Cîrneci”, ediția a III-a, organizat de revista „Arena Literară” și „Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronatul Cărții”.

 

Volume de interviuri:

 

1. Contemporani în mileniul III – volumul I – editura Semne, 2018;

2. Contemporani în mileniul III – volumul II – editura Semne, 2019.

Coordonator al Cenaclului literar ‘Poeții cetății’ și organizator de evenimente culturale la: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia; Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

A colaborat/colaborează cu  articole, interviuri, informații, cronică plastică, cronică teatrală, comentarii culturale, la zeci de reviste de cultură, printre care:  ”Contemporanul”, ”Luceafărul”, ”Argeșul”, ”Literatura”, ”Cenaclul de la Păltiniș”, ”Cronica de la Iași”, ”Poesia”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Arena literară”, ”Viața Românească”, ”Curtea de la Argeș”, ”Teatrul de ieri și de azi”, ”Convorbiri literare”, ”Discobolul” ș.a., și ține zilnic agenda culturală pe pagina Prietenii Radiodifuziunii Române și pe pagina InfoArt.

E dificil, într-o epocă post-postmodernistă, cu o tradiție ce devine pe zi ce trece sufocantă, să mai obții efecte de expresivitate. Liliana Popa își asumă această dificultate. Versurile ei sunt pline de referințe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând prețiozitatea. Naturalețea se obține greu și se pierde ușor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează. Autoarea câștigă însă pariul acesta, și pare pregătită să susțină, creativ, altele. (Daniel Cristea-Enache)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *