Regal Literar

Liliana Popa și Contemporanii mileniului III – vol. II (2019)

După lansarea volumelor de poezie – „Portretul în oglindă” (2014), ”Stăpână pe tăcerea mea” (2015), „Luna nu intră niciodată pe fereastră” (2018), poeta și jurnalista Liliana Popa își continuă itinerariul cultural și citadin în  filele luminoase din „Contemporani în mileniul III”. Acest volum de dialoguri și portrete culturale ale celor care și-au confirmat valoarea morală și excelența profesională s-a născut inițial în 2018, fiind lansat la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București. Recent, autoarea a lărgit spectrul cultural după același meniu, al decenței și dorinței continue de a ne arăta “contemporanii mileniului III”. Dintre “protagoniștii” primului volum, merită amintiți prof. univ. Timotei Ursu, prof univ. dr. Grigore Constantinescu – muzicolog, Universitatea Națională de Muzică din București; Nicolae Breban – academician, scriitor; Emil Lungeanu – romancier, dramaturg, critic şi poet; Gabriela Adameșteanu – scriitoare; Irina Margareta Nistor – critic de film, traducător; Olga Delia Mateescu – actriţă de teatru şi film, scriitoare, regizoare şi prof.univ.dr.; acad. dr. Victor Voicu – secretar general al Academiei Române; Rodica Ojog – Braşoveanu – scriitoare; Radu Boroianu – fost ambasador, fost ministru, regizor; Pavel Șușară – autor, critic și istoric de artă, monograf, poet, publicist și scriitor; prof.univ.dr. Mariana Eftenie – arhitect, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti; prof.univ.dr. Dorin Ștefan – arhitect, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti; prof.univ.dr. George Natsis –  compozitor, Universitatea Națională de Muzică din București; Carlos Vilan – regizor coregraf Opera din Madrid; Ileana Iliescu – prim –  balerină a Operei Naționale București; prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca – manager Muzeul Național Brukenthal, profesor titular Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; Cristian Țopescu – comentator sportiv TVR; Mihai Șurubaru – regizor și producător în Uniunea Cineaștilor din România; lector.univ.dr. Ion Laurențiu Achițenie – Catedra de Artă Murală, Universitatea de Artă București.

Dipticul de dialoguri este desăvârșit în prezentul volum prin aceeași fascinație a personalităților profesionale și umane: Aura Christi – poet, romancier și eseist; Alexandru Darie – regizor de teatru; Ilinca Tomoroveanu – actriță; George Banu – teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris; Matei Vișniec – poet și dramaturg român; Ruxandra Garofeanu – critic de artă, realizatoare de emisiuni de televiziune; Alexa Visarion – regizor și scenarist de teatru și film; Manuela Cernat – scriitoare și profesoară de istoria și teoria filmului; Răsvan Cernat – dirijor; Ionuț Bogdan Ștefănescu – prim-flautist al Orchestrei Filarmonicii ” G. Enescu”; Marian Moiceanu – rectorul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu; George Mihăiță – actor și regizor de teatru și film; Călin Stegerean – manager cultural, grafician, scenograf, curator şi critic de artă; Felix Lupu – artist plastic și scriitor; Puși Dinulescu – dramaturg, poet, regizor de film, teatru şi televiziune; Denis Dinulescu – dramaturg; Sergiu Cioiu – actor, cântăreț și compozitor, scriitor; Vasile Parizescu – pictor, desenator și colecționar de artă; Viorel Gaiță – realizator TV și scriitor; George Anca – scriitor specializat în indianistică, traducător și eseist privind literatura sanscrită, literatura antropologică; Dorin Ioniță – director general al Lanto Communication, organizatorul Festivalului „Vara Magică”.

La fel ca în poeziile sale, Liliana Popa respiră, alături de “contemporani”, un aer al firescului și sensibilității sufletești. Nimic prețios sau acut, nimic strident ori prea meșteșugit. Naturalețea în dialog creează senzația de oniric, ceea ce se contrapune perfect cu apăsarea din jur, cu  permanenta eroziune a rostirii și privirii din prezent. Mărcile personale ale contemporanilor mileniului III sunt, fără îndoială, rotiri în poezie, în „nectarul vrăjit al unor incursiuni în abisalitatea umană numită poezie” (Aura Christi), sau declarații asumate, cu valoare destinală – “Să te asumi că fiind contemporanul unei epoci şi, totodată, depozitarul unor dorințe împărtăsite singur” (George Banu); „Talentul e un dar primit de la Dumnezeu prin părinți.” (Ionuț Bogdan Ștefănescu), “Cuvântul, sub formă literară sau jurnalistică, a fost materia mea de lucru” (Matei Vișniec).

Arta conversației în “dialogos” este continuată cu „ce e românesc nu piere, atâta vreme cît există sentimentul de identitate, de apartenență la națiunea română.”(Sergiu Coiu), respectiv “teatrul dă putere vieţii şi ne întăreşte încrederea. Teatrul e bucurie şi atracţie către necunoscut...” (Alexa Visarion). Dacă poetul și profesorul de indianistică George Anca are profilul unui călător perpetuu în lumea haosului – “am magnifiat haosul fractal”, la soții Manuela și Răsvan Cernat totul se transformă și se concretizează în muzică și întâlniri de înaltă emoție și spiritualitate.

Inedit în conținut și formă, volumul se contractă și se dilată după respirația  rostirii preopinentului: aici nu apar restricții sau „cezuri” exterioare, vasăzică editoriale. Timpul lecturii este și timpul rostirii ! Libertatea de exprimare și simțire este completă în toată această confesiune intimă, care nu este însoțită de surplusuri biografice și verbiaj. Se văd scrise pe hârtie și chiar auzite, pentru aceia sensibili la prezent și amintiri, vibrații personale, calde, cu un aer diafan, poetic, interiorizat. „Contemporanul” Marian Moiceanu confirmă intenția ceonceptuală a volumului: Gesturile noastre artistice ar trebui să poarte obligatoriu și o dimensiune identitară”, iar declarația actorului George Mihăiță, conchizând cu „o mare reverență”,  marchează apodictic valoarea de continuitate și de „con-viețuire”, de a fi împreună a „contemporanilor”, chiar dincolo de „adormirea” trupurilor (Ilinca Tomoroveanu, Constantin Parizescu, Ducu Darie).

Volumul Lilianei Popa este, în egală măsură, o fereastră spre lumea contemporană, spre analiza mediilor profesionale (Călin Stegereanu), sau chiar o ușă larg deschisă, de polemizare, cu „postmodernismul care este o cultură lipsită de inocență” (Felix Lupu), în notă ilară și de manifest, dacă e cazul, cum se întâmplă la șăgalnicul și profundul Viorel Gaiță, ori la dramaturgul Puși Dinulescu, care declara, abisal, că și-ar fi dorit să devină directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, „din patriotism, desigur!”.

Dacă punctul grafic încheie inexorabil scrisul, atunci semnul de punctuație trebuie adnotat cu „singura și adevărata răsplată care este satisfacția muncii tale”, declarație parizesciană ca o cheie de boltă a travaliului, „omnium consensu”, din prezentul volum. Să ne bucurăm de prezența „contemporanilor în mileniului III”, să le ascultăm poveștile de viață și de vocație, sperând la autenticitatea și neuitarea din jur, așa cum „credința zugrăvește icoanele-n biserici”! (Melancolie – Mihai Eminescu).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *