Regal Literar

Urca pe deal un sfânt țăran (Cristian Mușa)

Autor: Cristian Mușa

Urca pe deal un sfânt țăran

Urca pe deal un sfânt țăran,
Călcând uşor, agale,
Cu fruntea-i creață, cugetând
La toate ale sale.

La câte valuri au trecut
În astă viață scurtă,
Şi cum Cel Sfânt l-a ridicat
Din orice luptă cruntă.

La toți cei dragi din casa lui,
Cum au zburat în lume,
Şi s-au tot dus însingurați
După un colț de pâine.

La cei plecați în veşnicie,
La cei rămaşi aici,
La viața-i fulger ce-o să fie
Uitată… de cei mici.

O, viață grea, şi gând, şi grijă,
Ce greu mă-mbrobodiți!
De suflet paşnic n-aveți milă,
Nu vreți sa-l ocoliți.

Gândea la toate, judeca,
În drumul lui țintit,
De pietre, glozi, se-mpiedica,
Dar nu zicea nimic.

Cu toate-n gând călătorea
Cu fruntea creață-creață,
Văzând pe rând, copil şi om
Şi ce-a fost el în viață.

 

 

Toamna lui ’21 

S-a gătit Mireasa-Toamnă.
Are voaluri de argint.
Şi-o trenă multicoloră
Peste rochia-n pământ.

Pe Feciorii-Munți, ce-s falnici,
Bravi bărbați ce stau de strajă,
Cam pe toți îi rugineşte
Şi-i preschimbă ca-ntr-o vrajă.

Toată noaptea-n rouă suflă
Şi-o îngheață, o croşetează,
O preface în mărgele
Şi de-a valma le aşează.

Pe maidan e numai cântec
De la păsări mai târzii,
Culorile… o beție,
Pentru ochi de oameni, mii.

Ei, dar uneori se-aspreşte,
Se răzbună pe ăi vii.
Nu s-or fi purtat, pesemne,
Ca nişte cuminți copii.

Şi-apoi mai trimite vântul,
Ba şi ploaia, bruma deasă,
Ce îndeamnă mult şi bine
Fumul pe hogeag să iasă.

 

A mai trecut o zi. Să nu uităm să mulțumim! 

Ştiu, Doamne, prea bine,
Că mult mă iubeşti.
Prin flori şi din munți
Şi prin soare-mi vorbeşti.

Ştiu bine, Preasfinte,
Că am legământ,
Să-mi duc crucea dată
Aici, pe pământ.

Simt straşnic prin totu-mi,
Părinte de sus,
Că viața-i minune,
La orice apus.

Că viața-i o taină
Şi-un dar de iubit,
Când văd şi trăiesc
Orice răsărit.

Şi ştiu că adesea
Uit să-Ți vorbesc,
De toate acestea
Să-Ți spun: mulțumesc!

Să-Ți cer, să Te rog…
Să fim amândoi,
În zilele-n care
Sunt plin de nevoi.

Dar lasă acum,
Că mi-am amintit
De flori şi de munți,
Apus, răsărit,

Şi oameni frumoşi
Ce sunt, mari şi mici,
Să-Ți spun: mulțumesc!
Şi… Fii pe aici…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *