Regal Literar

Vali Șerban – Două pâini

Treisprezece ani îmi stăteau în suflet când palma caldă a verii îmi ștergea fruntea asudată. Era mijlocul lui iunie. Abia coborâtă din autobuzul care se oprea mereu în stația din centru, mă îndreptam spre casă. Mergeam agale pe-o vale lată pe care aș fi parcurs-o și cu ochii închiși. Drumul văii către bunici era bătătorit, iar dintr-un loc în altul încă se mai puteau zări urmele roților de la căruțele care trecuseră-n galop. Căram în spate ghiozdanul de la școală, iar în mâna dreaptă țineam strâns o sacoșă de plastic, nu prea grea, în care stăteau deasupra două pâini rotunde.

-Domniță, n-aveți o pâine și pentru mine? se auzi din depărtare o voce…

-Mi-a dat Dumnezeu șase copii…

Mă opresc în dreptul casei mici, lipită cu pământ galben, de unde se auzea vocea apăsată a străinului și scormonesc în sacoșa mea. Dau să pun mâna pe-o pâine, dar le apuc pe-amândouă. Și i le întind fără să spun nimic.

-Bogdaproste! Să vă dea Dumnezeu sănătate, domniță!

 

Am zâmbit, gândindu-mă: ce bine c-am avut să-i dau, până la urmă, bunica  mea oricum face mai mult mămăligă și pâine… om mai găsi noi să luăm. Și mi-am văzut de drum așa cum  o făceam de fiecare dată.

La poarta curții bunicilor, pe-al cărui gard parcă stăteau atârnați ciorchini cu amintiri din copilăria mea, un cal mânca liniștit iarbă de pe marginea șanțului. Căruța era goală, iar hățurile erau prinse într-o scândură de la gard, semn că avea vizitiu.

-Valuș, ai venit la moșu’? se auzi bunicul venind din dosul curții, apropiindu-se de mine cu-n zâmbet larg în toată privirea.

-Dar ce faci, tataie, de ce stă căruța asta la poartă? l-am întrebat eu nedumerită…

-Ne-a adus grâul de la asociație. Douăzeci de saci am cărat în magazie!

Am tresărit. Până-n adâncul sufletului meu, am tresărit de bucurie. Atunci am înțelesc că două pâini dăruite, ne-a adus o grămadă de alte pâini.

Se spune că, atunci când dai, Dumnezeu îți dă de zece ori mai mult. Iar eu am crezut.

Și încă cred.

 

CV LITERAR

 

Vali Șerban – Pseudonimul Vasilicăi Șerban, născută pe 12.10.1983, în Slobozia, județul Ialomița.

 

Publicații:

 

  • în revista Arcade – ISSN: 1843-8768, Anul VII, nr.14, aprilie 2008 cu eseul Lasă-ți aripile… și poeziile: Clipe, Viața, Fărădelegile iubirii;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Cultură, Literatură – articolul: Vezi? Pare simplu! Dar, nu! Nu e!;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Dacă secundele mele ar avea muguri;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Dacă timpul;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Idei, Literatură, Debut – articolul: Suntem bețe de chibrit;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Actualitate, Cultură, Idei – articolul: La mulți ani, mămico!
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Cultură, Idei – articolul: Cine sunt eu? Cine ești tu? Cine e el?;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Cultură, Idei, Literatură – articolul: Scrisoare către timp;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Pe strada Speranței.

 

Debut:

  •  vol. Iartă, crede în tine și mergi mai departe, Editura Berg, București, 2021, ISBN: 978-606-9036-69-3

 

Premii:

  • Premiul III – Olimpiada de limba și literatura română- Faza județeană, anul 2002;

Mențiune – Concursul de creație literară Nichita Stănescu Slobozia, 2003, Secțiunea: Eseu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *