Regal Literar

… și fără să bagi de seamă, te întâlnești cu El. (Vasilisk Donica)

Vasilisk Donica

Răstignit

Ascultă tăcerea
când somnul ți-o soarbe
să crezi că noaptea
va spăla suferința
și inima ofilită
va reuși să de-a-n muguri
aprinzând lumina în plină culoare
Lumina lipsește
miroase a vremi necurate
cum am mai fi pământ
cum am mirosi a roade
atât de obosit pământul
nu îmbătrânește vreodată
așa răstignit
de un dor de iubire curată
dezbrăcat de visuri
în toamna păcatului

Veacul speranței

Grăbită iarna se abține tardiv
așteptând să crească iubirea
pânʼ ardeți ciulinii din cheaguri de chin
cu toate sforțările izgonind pustiirea
în van bateți pasul cu stângul pe loc
înfierând pe ruguri stinse dreptatea
că cerul va naște ca un pom roditor
umplându-se cu sfinții din veacul speranței
atroce deșertând torturi de infern
dând vieții credința salvării prin moarte
timpul de la urmă e un mare mister
e totuși incomparabil veacul speranței

Întâlnire

Pe iconostasul de sfinți
ce privesc în iubire
pătrunsă demult e lumina
să fugi de ea
ar însemna
să te ascunzi de soarele
dogorâtor în amiaza vieții
și umbră să-ți faci
cu o frunză de brusture
ciuruită de grindini
te sucești
te răsucești
te zbați
te străbați
fugi
și fără să bagi de seamă
te întâlnești cu El

One thought on “… și fără să bagi de seamă, te întâlnești cu El. (Vasilisk Donica)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *