Roxana Gheorghe – Te iubesc, dar…

Foto de Anna Tarazevich (Pexels.com)

 

Îți scriu această scrisoare la 3, dimineața, cu fereastra larg deschisă, la cât de cald este în seara asta. Știi, orașul este atât de liniștit. Pare că se odihnește și ea în weekend. Am încercat să adorm, dar toate discuțiile pe care le-am avut în ultimul timp îmi reveneau în gând. Am recitit fiecare rând încercând să văd dacă chiar exagerez, știi cât de mult îmi place să reflectez la ceea ce spun, mai ales când vine vorba de cei care îmi sunt dragi, dar nu îmi găsesc greșeala de logică. Este uimitor… ești singurul bărbat care m-a făcut să-mi pun la îndoială propriul raționament. Chiar m-am întrebat dacă nu sunt pe deplin nebună, văzând de câte ori mi-ai spus asta. Eu, care nu vorbesc niciodată doar de dragul de a vorbi, care-și alege bine cuvintele, dincolo de caracterul meu irascibil, mai ales în timpul certurilor, când e încă și mai important să fii atent la ce afirmi. Poate vina mea a fost că am vrut să spun așa, cu voce tare, de ce a existat toată această tensiune între noi în ultima vreme. Dar nu am făcut-o ca să te enervez, știu că nu-ți place să ai astfel de confruntări, că ți-e frică de asta, dar cum am fi putut continua într-un mod autentic dacă nu ne-am spune ceea ce ne deranjează? unul pe altul? Vezi tu, nu cred că a te confrunta este o problemă în viață. Trebuie să ne punem față în față cu ceea ce simțim pentru a ne înțelege mai bine. Toate aceste discuții… deloc ușoare… așa cum le numești, sunt cu adevărat esențiale. Altfel, rămânem superficiali. Simt că trebuie să iau o decizie…

Am recitit conversațiile noastre și este ciudat cum mă învinovățești că am fost nepoliticoasă, dar de ce este adevărul nepoliticos? Eu cred că adevărul este destul de sincer. Desigur, deloc plăcut de auzit, dar sincer. Și în plus, nu ți-am vorbit niciodată așa, nici măcar când eram atât de supărată… Chiar vorbim așa cu oamenii despre care pretindem că sunt importanți pentru noi? Vezi, problema cu anumite cuvinte este că nu le mai poți întoarce. Ele stau acolo, în cap, în inimă… A fost dureros să văd că mi-ai scris așa, dar se pare că, pentru tine, modul în care îi vorbim unei alte persoane nu prea contează. Și îmi pare rău să-ți reamintesc, dar nu voi accepta niciodată ca un bărbat să nu mă respecte. Mai ales cel pe care l-am ales să mă vadă ‘goală’, în forul propriu, în toată vulnerabilitatea mea. Nu mai poate continua așa! De fapt, da, aș putea să mă mint singură că nu s-a întâmplat nimic rău și să las toată chestia asta să plece. Sunt multe femei care o fac, nu? Să închidă ochii, să închidă gura, să rămână nefericite, să meargă mai departe, o viață întreagă (?!) Ca să nu piardă… stabilitatea. Dar apoi, tot discursul despre femeia puternică, femeia care nu se teme să o ia de la capăt și să-și ia destinul în mâini, toate zbaterile mele feministe ar fi doar bla bla. Și știi cât de mult urăsc bla bla în viață. Nu este o decizie ușoară, dar este o decizie corectă.

Te iubesc, dar trebuie să plec. Încă cred că legătura noastră este ceva foarte special, una dintre acele întâlniri care schimbă pentru totdeauna cursul unei vieți și sunt recunoscătoare că am avut șansa de a te fi întâlnit în această lume imensă. Dar asta nu este suficient… Și cred că fericirea este și ea o alegere, printre toate alegerile care ne construiesc istoria aici, pe acest Pământ.

Te iubesc, dar trebuie să învăț să mă reiubesc și pe mine. Nu mai pot accepta această lipsă de respect și de efort ce nu par să fie deloc o problemă pentru tine. Și sunt sigură că ți-am dat deja mai mult de o șansă de a auzi și vocea mea, nu doar pe cea a ego-ului tău.

Te iubesc, dar sunt obosită. Am făcut tot ce s-ar fi putut face pentru a evita toate acestea. Poate că aceasta este puterea sau slăbiciunea femeilor. Ele iartă multe, până în ziua când nu mai pot ierta … Eu nu mi-am dorit niciodată să ne oprim într-o zi…

Bucură-te de vară! Și de viață!

Îți doresc numai fericire! Sincer!

P.S. Femeile nu sunt mașini complicate pentru care trebuie să găsești un manual în cele mai vechi biblioteci din lume. E de ajuns să le asculți, să le respecți, și, mai presus de toate, să le iubești.

 

Versiunea în original, în limba franceză, aici

Traducere din limba franceză: Nicolae Florentin Streche

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.