Demonii Crăciunului și întristarea Cerului

Toți demonii iadului ies să ispitească oamenii în desfrâu, distracție nebunească, băutură și patimi trupești în timpul postului, dar mai ales în Noaptea Nașterii Domnului, spunând în tot trupul, în toate mințile și la toate urechile că Iisus este mulțumit de om, că poate să fie desfrânat, să se „iubească” în patima trupului, că merită și el puțin să bea, să mănânce ca porcul, demonii îndemnând la toate acestea pentru ca Pruncul să nu Se poată naște și sălășlui în inima omului.

Iar acestea nu se întâmplă pentru că demonii ar putea să stăpânească pe cineva, ci pentru că oamenii nu se roagă și nu-și păzesc mintea – așa reușesc să întristeze Cerurile. Că spune Mântuitorul, „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios” (Matei 26,41). Și mai zice, referindu-Se la toți creștinii care cad: „că să amăgească, de va fi cu puținţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24,24). Așa ne rușinează pe noi Sfântul Ioan Gură de Aur, spunându-ne: „Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea lui, ci prin delăsarea ta”.

Să fim, deci, ca păstorii oilor din câmp, atunci când, în ieslea animalelor, S-a născut Iisus – tablou care se referă la privegherea și păstorirea gândurilor și minții, la curăţirea inimii, la simplitate, smerenie și rugăciune, la depărtarea de zgomotul distracției și agitație lumești, că doar așa putem auzi îngerii cântând și colindând „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2, 14).

Contrar acestora din urmă, trebuie să luăm aminte la faptul că „orice plăcere de moment va naște durere!” (Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.