Pastorală de Ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

Este o mare binecuvântare și bucurie duhovnicească, ce cuprinde inima noastră și anul acesta, de a prăznui în pace și sănătate, Nașterea Domnului Iisus Hristos, aici pe Pământ, în Staulul acestei frumuseți a lumii văzute!
Știm fiecare dintre noi, că orice întrupare aici pe Pământ este din gândirea atotdinamică a Domnului Dumnezeu, și orice sădire de viață, este din viața Veșnicului Dumnezeu, Care, spre bucuria și mângâierea noastră eternă, viața o are în Sine, neclintită: „Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine” (Ioan 5, 26). Iar atunci când ne gândim la această legătură cu Dumnezeu Cel Care ne dă din viața Lui, nu trebuie să uităm niciodată, că Iisus Hristos a venit la noi, ca omenirea: „viață să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10, 10).

Întotdeauna, când am citit în Sfânta Scriptură, Scrisoarea deschisă a Sfântului Duh, adresată omenirii, am avut încredințarea absolută că Domnul Dumnezeu are pentru noi o mare grijă, de Părinte și Tată Veșnic. Iată ce citim la Profetul Ieremia: „Pentru că numai Eu știu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul” (Ieremia 29, 11). Ce fel de gând are Dumnezeu pentru noi? „Gând bun, nu rău, ca să vă dau nădejdea și viitorul!” (Ieremia 29, 11).
Ce poate fi mai bun pe lumea asta? La noi, nu se gândește oricine și numai din când în când! La noi se gândește Părintele Luminilor! El ne așteaptă pe noi, cu îndelunga Lui răbdare, ca să ne trezim la realitate, să ne bucurăm din nou de a fi casnici și cetățeni ai Cerului, întoarcerea noastră la Obârșie, în Patria din care am fost izgoniți.
Pentru aceasta, gând înaripat ne cuprinde, când auzim glasul Duhului Sfânt prin Scriptura sacră, că Dumnezeu Milostivul ne are în grija Sa permanentă de a ne asigura viitorul și a ne dărui nădejdea nepieritoare.
Așadar, nu suntem singuri!

Ieremia Prorocul ne-a lăsat scris din rostirea Duhului Sfânt că în orice vreme și mai ales la vreme de necazuri și încercări cumplite în viață: „Și veți striga către Mine și veți veni și vă veți ruga Mie și Eu vă voi auzi” (Ieremia 29, 12). Ce poate fi mai sigur și cu mare grabă, rugăciunea adresată cu mult curaj Domnului Dumenzeu, că El ne îndeamnă mereu: „Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu și credeți și în Mine, ne încurajează Iisus Hristos”, care este cu noi pururea: „Acestea vi le-am spus ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 14, 1 și 16, 39).

Domnul Dumnezeu ne veghează cu iubire veșnică și așteaptă și de la noi un pas către El: „Și mă veți căuta și mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima voastră” (Ieremia 29, 13).
Să nu uităm să ieșim în căutarea Domnului Dumnezeu cu toată inima noastră și cu tot cugetul nostru, cu ferma convingere, că El nu se ascunde de noi, și nu întârzie să-I fie auzit glasul din eterna plăsmuire: „Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre Tine bunăvoința”, așa a rostit Domnul Dumnezeu din depărtare, iar Ieremia profetul a însemnat pentru a noastră încurajare (Ieremia 31, 3).

Nicăieri în lume și nici într-o oarecare izvodire de manuscris sau carte, nu s-a mai consemnat în istoria frumusețelor netrecătoare.
Așa ne-a grăit nouă, Domnul Dumnezeu: „Cu iubire veșnică te-am iubit!”, cu iubire veșnică ne iubește, până ajungem în inima Sa de Părinte al Iubirii Veșnice!
Doamne Dumnezeule! Ce poate fi mai mângâietor decât rostirea aceasta, atât de nădăjduitoare?
Și ca să nu ne întristăm niciodată, ca și cei care, uneori, mai întârzie pe cărările nemângâierii, citim, după mii de ani, o altă rostire a lui Iisus Hristos, Domnul, de data aceasta din textele Noului Testament: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

Iată și o mărturie dumnezeiască! Să spui lumii din Cer și de pe pământ, că iubești atât de mult lumea? Și nu doar atât, mărturisirea de iubire, ci, infinit mai mult: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 17).

Dar noi cum procedăm?
Cheia este la noi! Cheia înțelesului și a biruinței:
– Credința vie în Iisus;
– Fapte bune, cu inimă dăruitoare;
– Să arătăm că faptele sunt făcute în Dumnezeu!
Astfel, putem să nădăjduim că suntem pe Calea cea dreaptă și sigură a mântuirii!
Dreptmăritori Creștini și Creștine,
Primul nostru gând, după ce am ascultat cele despre gândirea Domnului Dumnezeu Cel în Treime lăudat, este de a ne recunoaște păcatele săvârșite de la începutul vieții noastre și cu hotărâre fermă, să ieșim din toate alunecările noastre păcătoase și să punem început bun în fața Domnului Dumenzeu și a oamenilor, cu care conviețuim și să zicem: „O, Doamne! Nu te mânia pe noi foarte și nu-Ți aduce aminte la nesfârșit de fărădelegea noastră! Privește, căci noi toți suntem poporul Tău!” (Isaia 64,8).

Într-o bucurie mărturisitoare și cu nădejde în izbândire să medităm la starea noastră de copii ai lui Dumnezeu: Dar Tu ești Părintele nostru…Doamne, ești Tatăl nostru, Mântuitorul nostru, acesta este numele Tău de totdeauna…și fără să se creadă că se reproșează ceva lui Dumnezeu, și noi azi, din adâncul inimii suspinăm și zicem cu jeluire, ca și Isaia Profetul: „Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale și ne-ai învârtoșat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale” (Isaia 63, 17).
Știm fiecare dintre noi, ca-n oglindă, faptele noastre din zi și din noapte. De aceea să nu ne mirăm dacă auzim din rostirea Domnului Dumnezeu: „Iată, sunt împotriva voastră!” (Ieremia 21, 14).

Când vin încercările de tot felul peste noi, cum ar fi și valurile de viruși, în timpul pandemiilor, este absolut necesar să facem o citire în conștiința noastră și să vedem cu ce am greșit și să ne îndreptăm, adică să punem început bun: „Deci, pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre. Ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos” (Fapte 3, 19-20).

Cerem și azi, de Crăciun, ca Domnul Dumnezeu să dea vremuri de ușurare pe întreg Globul Pământesc și să ne vindece de toate relele, alungând orice boală ne-ar cuprinde.
Cerem în rugăciune schimbarea hotărârii Domnului Dumnezeu de a ne pedepsi și în același timp, cerem și schimbarea noastră, întru virtuți creștine, cât mai grabnic.
Și acum, dar și în vremurile care vor veni, se impune de la sine, să fim solidari în toate încercările și doar uniți în iubirea Domnului Dumnezeu vom avea sorți de izbândă.
Orice încercare va veni, să înmulțim orele de rugăciuni, pentru întreaga Românie și lumea toată, întorcându-ne cât de grabnic pe cărările mântuirii!
Pentru aceasta, să nu uităm să fim solidari la împlinirea sfatului medicului, care știe cel mai bine, cum trebuie să intrăm și să deservim pe cei care au mare nevoie.
Salutăm și felicităm întreg personalul medical și pe toți cei care veghează la vindecarea României, de toate neputințele sociale și de sănătate!
Să cântăm Domnului Iisus, cu inima și sufletul, pline de veselie:
Hristos se naște, măriți-L,
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L,
Hristos pe pământ, înălțați-vă,
Cântați Domnului tot pământul!
Vă întâmpină cu doriri de sănătate deplină și ani binecuvântați de Iisus Hristos,
de Ziua Nașterii Sale în Căsuța noastră,
Calinic Argeșeanul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.