Cum poate fi ajutat un tânăr să iasă dintr-un anturaj care-l ţine în compania celor ce folosesc alcoolul şi se poartă ca desfrânaţii? Nu vrea să se spovedească. Cum poate fi convins că greşeşte?
Părintele Savatie:
Nu trebuie convins. Noi nu trebuie să convingem pe nimeni. Hristos nu a convins pe nimeni. In cazul dat şi aceasta este o formă de deznădejde, nu a celui care se află în păcat, ci a celui care pune întrebarea. Pentru că noi, părelnic, nădăjduind pentru noi, începem să nu mai nădăjduim pentru alţii. Dar atunci când noi ne pierdem nădejdea pentru aproapele nostru, noi iarăşi gândim un dumnezeu care nu seamănă cu al nostru.
Nu deznădăjduiţi pentru aproapele vostru, pentru că este totuna cu a deznădăjdui pentru voi înşivă. Şi socotesc că poate chiar este un păcat mai mare. Pentru că dacă noi, păcătoşii, am căpătat nădejde la Dumnezeu, cu păcatele noastre, cu trecutul nostru şi-am cunoscut mila lui Dumnezeu asupra noastră, că ne-a chemat şi ne poate ierta şi-a semănat, a născut în noi nădejdea, de ce să credem că, pe celălalt, Dumnezeu nu-l aşteaptă, că nu-l va întoarce, că nu-l iubeşte la fel ca pe noi? Să nu judecăm. Din cauza judecăţii, avem această suferinţă nedreaptă. Lăsaţi-l! Are Dumnezeu lucrul şi cu el. Rugaţi-vă ca şi cum n-aţi vedea păcatele lui, dar nu ca şi cum să nu le vedeţi şi să nu le socotiţi păcate. Că stă cu desfrânaţii, că-i beţiv, că nu vrea să se roage, că nu ascultă. L-am judecat. Nu gândiţi aşa! Pentru noi, să socotim aceste păcate şi să nu le facem, dar pentru alţii, spuneţi: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac”. Asta-i rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Hristos pe Cruce, să o urmăm!
Rugaţi-vă aşa pentru el, cu dragoste, cu nădejde în Cel Care are putere să înalţe cele surpate şi socotiţi-vă că nu sunteţi cu nimic mai bun decât el. Şi-atunci rugăciunea voastră va avea putere şi-l va ridica. Dar niciodată să nu daţi sfat unui om pe care-l socotiţi mai mic şi mai păcătos decât voi, pentru că sfatul vostru niciodată nu va lucra, ci va ucide. Smerindu-ne, putem ridica şi pe alţii, dar înălţându-ne, stricăm nu numai pe noi, dar totul în jur şi tot de ce ne atingem. Cu rugăciune, cu smerenie şi cu dragoste toate sunt cu putinţă.