Psalm
Ninge-mă,
întroienește-mă
și spală-mă cu lacrimi înghețate,
ce pentru mine le-ai tot plâns,
măcar în primăvară, poate,
mai vârtos decât zăpadă voi străluci
iar pentru cuie, suliță și fiere,
obrazul nu va mai roși.
Ninge-mă,
mai spală-mă o dată
cu-acel înălbitor isop
și numără-mi
doar pașii spre Acasă,
sentință pronunțată
nu din căderi, ci din ridicări.
Al doilea psalm
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu să fiu:
mă amestecă și din făină seacă
în calea de dospire acră,
Tu poți să mă frămânți și fără apă.
Dar rogu-Te, adaugă un pic de sare,
poți, dacă vrei și dacă merit,
să mă stropești c-un pic de undelemn,
ca pacea drumul să-mi croiască
și dragostea mereu să mă-nsoțească,
lumina pașii să-mi străbată,
s-ajung în bucuria brațelor de tată.
O, cât de anevoie-i drumul spre acasă,
dar dacă mă coci Tu, ceva bun o să iasă!
Prețuire!