Vremelnic, ca o mare învolburată,
Sfărâmat, cu inima îndurerată.
Am căzut pradă valurilor tale,
Cuprins acum de gânduri triviale.
Banale, suspinele mă îmbrăcă.
Obscuritate, o lume maniacă.
In palmele tale totul se îneacă
Și pe buzele tale totul seacă,
Frumusețea ta, unealtă cu tăiș.
Hăcuit am sufletul, de al tău hățiș
Și-mi întorc pasul, departe de tine,
Uitând chipul tău și mângâierile fine.
În zare – doar soare, e iarăși lumină,
În torace – doar ace, inima încă suspină
Iar pe buzele mele, gust de mălină*.
Durerea, oare când se termină?