Tânăra care s-a convertit la Ortodoxie ascultând muzica soților Teodorovici

din Andrei Drăgulinescu, Armoniile lui Dumnezeu și disonanțele lumii, editura Agaton, 2022

Ludmila Paciulia este o tânără din Basarabia în viața căreia s-a produs o adevărată minune. Într-un interviu, ea mărturisește impactul pe care l-a avut asupra ei muzica regretaților cântăreți de muzică folk de dincolo de Prut, Ion și Doina Aldea Teodorovici. Atât de mult a impresionat-o muzica lor încât, deși crescută într-o familie de ruși atei, ea a învățat limba română și s-a convertit la Ortodoxie:

„Era luna octombrie 1994 și eu, cum stăteam mereu cu urechea pe radio, deoarece televizor nu aveam, aflasem că vor fi puse pe post emisiuni în memoria Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici. În 1992, auzisem că au murit doi mari artiști, într-un accident, dar nu făcusem nicio legătură între ei și cântecele pe care le îndrăgisem și le cântam de mică, de prin clasa I-a, a II-a. Atunci, am auzit și am uitat.

În 1994, însă, a început să mi se întâmple ceva, aș zice, miraculos: conectam aparatul de radio exact la un cântec de-al lor, sau mă duceam undeva și vedeam un calendar cu pozele lui Ion și Doina. Parcă cineva îmi sugera să iau aminte și am devenit foarte atentă la numele și la creația lor. Am căutat să le ascult toate cântecele.

Muzica lui Ion este cu totul deosebită, copleșitoare, sinceră, izvorâtă din suflet. Unele cântece le-am auzit pentru prima oară și m-au captivat imediat, de altele mi-am dat seama că făceau parte din ființa mea, sunt cântecele copilăriei mele, pe care le adoram, dar nu le înțelegeam sensul: «Răsai», «Eminescu», «Trei culori». Ele erau deosebit de populare în perioada renașterii naționale și foarte des puse pe post la radio. Când am aflat că aceste cântece sunt ale lui Ion și Doina, artiști cu o viață și moarte atât de tragică, a fost un șoc pentru mine.

Am încercat să traduc cântecele cu dicționarul, dar nu-mi reușea. Eu învățam la o școală rusă, limba n-o înțelegeam, orele de română la o școală rusă nu sunt de mare folos. Atunci m-am interesat de data morții lui Ion și Doina. Și în zilele acelea, am stat cu aparatul de radio deschis fără întrerupere. Am ascultat interviuri cu oameni de cultură, cu părinții Doinei, cu interpreți și compozitori, le-am audiat, a câta oară, cântecele… Anume atunci s-a vorbit mult la radio, își aminteau atâția oameni despre ei. Tot ce am auzit în acele zile mi-a provocat o impresie foarte puternică… Și nu știu cum, am mai lucrat și cu dicționare un pic, dar peste câteva zile mi-am dat seama că înțeleg limba română.

Inexplicabil acest lucru, dar încercam să sesizez ce cântau Ion și Doina, dar și ce idealuri promovau prin melodiile lor. Am început să le înțeleg și să le împărtășesc crezul, deși educația mea era cu totul alta, fiind crescută într-o familie rusească de atei. Zbânțuită și cam obraznică la vârsta aceea, m-am pomenit cu viziunea schimbată radical în acele zile.

Am fost atât de impresionată! Trăisem un șoc adevărat. M-am străduit să pricep ceea ce au cântat ei, să înțeleg și să accept idealul lor. Tot atunci am început să cred în Dumnezeu. Mi-am pus în gând să mă botez, că nu eram, și m-am botezat, ceva mai târziu, la 14 ani.

Cred că perioada pe care o parcurg acum le-o datorez tot lor, lui Ion și Doina. Credința ocupă un loc aparte în sufletul și în viața mea. Studiez muzicologia și compoziția la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Ca muzicolog, mă specializez în studierea muzicii bisericești și la compoziție vreau să promovez anume acest gen, muzica religioasă. Este un gen mai puțin dezvoltat la noi, după atâția ani de cenzură și de ateism. La noi, la Academie, sunt prea puțini profesori cu care aș putea să colaborez în acest domeniu.

— Ce-ai înțeles despre idealurile pe care le-au cântat Ion și Doina?

— În primul rând este dragostea pentru neamul românesc, pentru limba română, pentru valorile naționale. M-a impresionat cum s-au manifestat ei, mai ales în perioada renașterii naționale, însăși muzica lor vorbește despre sentimentul lor plenar. Deși sunt multe cântece patriotice, nu toate-s de calitate, în muzica ușoară de la noi. Ale lor, cu siguranță, vor dăinui. Sunt sincere cu adevărat și aceasta le va asigura perpetuarea. Nu sunt scrise la moment sau la comandă, cum se practică acum în showbiz.

Mă miră că, astăzi, creația lui Ion Aldea-Teodorovici încă nu este cercetată sub aspect științific. Mă întreb, de ce la noi nu este apreciat patriotismul, de ce acest sentiment este tratat ca fiind ceva efemer și nu esențial?

Tot datorită lui Ion și Doina, anume în acea perioadă a început pasiunea mea față de literatură. Nouă, conform programului, ni se cerea să citim 2-3 poezii de Eminescu sau Alecsandri, și eu citeam tot volumul, îmi făceam notițe, analizam textele literare. În mod special, am studiat creația poeților cu care au colaborat Ion și Doina. Grafia latină nu mi-a creat dificultăți, după cum nu mi le-a mai creat nici limba română. Eu am continuat studiile deja în limba română, la colegiul «Ștefan Neaga». Și după absolvire am trecut printr-o mare dilemă, neînțelegând ce facultate să aleg: Literele sau Muzica. Am participat la concursuri literare, inclusiv la radio. Nimeni nu-și dădea seama că eu sunt rusoaică. De fapt, ascundeam acest lucru, mă gândesc că nu contează, mai important fiind ceea ce ai în suflet.

— Cum ți-i imaginezi pe Doina și Ion? Ce fel de oameni crezi că erau?

— Am tot ascultat povestiri și amintiri, din care am început să-mi fac o impresie despre ei, despre preferințele lor, despre modul lor de viață. Dar aceasta mai puțin mă interesează. Pentru mine contează influența lor spirituală. Datorită lor, într-o viață ca a mea, fără idealuri, a apărut un scop și un sens. O viață lipsită de ideal n-are sens. Credința în Dumnezeu a conferit sens vieții mele. […]

— Viața ta cum ți-ai dori să decurgă?

— Eu nu-mi propun scopuri prea mari. Dar mă străduiesc să nu fac ceva pentru care m-ar mustra conștiința mai târziu. Și ce nu-i bine să nu fac. Cred în mântuire. Citesc literatura teologică, dacă mă specializez în muzica bisericească am foarte mare nevoie să știu și noțiuni despre Biserică și credință. Am frecventat și cursuri la Academia Teologică.

Eu nu pot spune care este rostul acestei relații ale mele cu Doina și Ion, dar mă rog foarte mult pentru ei și ca să-mi ajute Domnul să aleg drumul bun în viață. În clipa când i-am îndrăgit, L-am îndrăgit și pe Dumnezeu, și tot atunci am început să mă rog pentru ei. Au fost primele rugăciuni în viața mea.

Despre aceasta am povestit unui cerc restrâns de prieteni. Știu că nu m-ar putea înțelege foarte mulți oameni. De ce am acceptat o confesiune publică? Pentru că Doina și Ion ne merită rugăciunile.

Studiez la Conservator, la aceeași facultate la care a studiat Ion. Mulți dintre profesorii sau colegii lui sunt și profesorii mei. Am încercat să-i întreb și pe dânșii, dar, din păcate, omul deseori memorează doar ceea ce stă la suprafață, lucruri cotidiene. Necunoscându-i în viață, pe Doina și Ion, mi-am dat seama că au fost oameni cu credință și cu dragoste. […]

Cânt în corul bisericii «Sf. Teodora de la Sihla» de pe când eram la Colegiul «Ștefan Neaga», din anul doi sau trei, nu mai țin minte. Muzicanții toți cântă pe la biserici. Eu cred că pentru a cânta la biserică este necesar să ai și credință, nu ai venit la biserică, ai cântat, cât preotul spune o predică mai spui vreo două anecdote, mai și râzi, ai ieșit din biserică, ai aprins țigara etc. și te-ai dus la bar. Da, sunt asemenea persoane și totuși se simte când este un cor care cântă cu credință sau cântă numai pentru bani.

În muzica bisericească nimeni dintre colegii mei nu s-a specializat, unii au preferat să studieze sub aspect științific muzica clasică, alții muzică contemporană, muzică ușoară. Ambele specialități, compoziția și muzicologia, sunt la fel de importante pentru mine. Muzicologia îmi ajută să obțin cunoștințe temeinice, vreau să ajung să fac lucrări religioase de valoare. Nu știu ce-o să mai fac, în sensul creației sunt într-un fel mai rezervată, mai mult gândesc, nu mă iau după orice influență, sunt colegi care au ascultat niște muzică ușoară și gata, s-au apucat să scrie. Eu nu fac nimic în pripă. Consider că muzica trebuie să exprime o idee, nu mă iau după orice tendință, cum bate vântul.

Ce idei aș vrea să exprime muzica mea? Dacă e muzică bisericească, este clar ce idei exprimă ea. Există anumite influențe și în muzica bisericească: muzica românească are un stil al ei, muzica rusească are și ea stilul ei. La noi, bisericile au fost închise mulți ani, crearea și practicarea muzicii bisericești a fost stopată. E foarte greu să restabilești această tradiție și desigur că se practică mai mult muzica rusească.

Eu, în calitate de muzicolog, am de gând să studiez muzica bizantină. Sper să am acces la studii în România. Acolo se practică muzica de influență bizantină. Această muzică străveche, monodică redă și o stare mai specială. Multora le place muzica rusească, care-i mai pompoasă, se spune că aceea ar fi muzica profesionistă. Poate e impresia și părerea mea personală, dar mie-mi place mai mult muzica bizantină, pentru că e mai sobră și mai aproape de spiritul muzicii bisericești.”

din Andrei Drăgulinescu, Armoniile lui Dumnezeu și disonanțele lumii, editura Agaton, 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.