Elena Trîncă sau Poezia printre lipsa de înțelegere

Elena Trîncă la Antena Sport

Regal Literar a prezentat-o pe Elena Trîncă (Gilly) cu o serie de poezii inedite – volumul ei de debut, “Gânduri la margine de suflet”, fiind distins cu Premiul de Excelență “Regal Literar” în 2021. Elena este printre puținele exemple de poete române care demonstrează că Poezia autentică nu se scrie din dorința relativ intelectuală de a scrie poezie, ci aceasta apare odată cu firea ancorată în adevăr, care se coagulează cu sufletul persoanei în urma experiențelor sale profunde, în urma înțelegerilor și deosebitelor trăiri care, de cele mai multe ori, înseamnă suferință – astfel, lăsând Poezia să se manifeste.

Suferința, pentru Elena Trîncă, este izvorul creației și izvorul nobleței, acel fenomen care-l face pe om să facă diferența dintre superficial și autentic, dintre sens și deșert, dându-i dreptul la ceea ce numim “Cuvânt” cu adevărat. Elena simte ceea ce au simțit, de-a lungul timpurilor, toți artiștii autentici, autoarea dovedind că suferinţa “este singura cauză a conştiinţei”, după cum ne asigura Feodor Dostoievski.

Elena ne demostrează că Poezia se scrie în și din interior, nu influențată de curente și miraje sugorate ale acesteia. În timp ce sute de tineri, dar și adulți, încearcă să creeze opere impresionante la Junimea, de exemplu, aceștia sperând, paradoxal, că pot continua spiritul elitist de odinioară, primind laurii fără discernământ, Elena Trîncă vine și ne spune că nu se face așa.

Autoarea ne face să ne închipuim: Dacă am întreba Poezia însăși despre unde sălășluiește, ce ar răspunde? Ar spune, oare, că se bucură de Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” pentru debut pe anul 2021?

Tind să cred că Poezia ar răspunde, în primul rând, printr-o voce nemuritoare care afirmă “Noi insă ştim că muzica este în lume totodată cu firea vieţuitoare. Ea este insăşi glasul şi cuvăntul pe care l-a insuflat Dumnezeu în om, pentru că toată glăsuirea şi tot cuvăntul reprezintă muzică” (Anton Pann).

Mai apoi, Poezia ar mai răspunde printr-o altă voce, din vremurile noastre, prin care i se permite să se manifeste cu desăvârșire: “Nu vei afla vreodată că nici poeții nu mai au cuvinte, că versul fără rimă e vorbă fără minte!” (Adrian Artene).

Și tot așa, parafrazând-o, Poezia ar mai adăuga că nu se poate manifesta “în viața de zi cu zi” și nu poate vorbi “cu oricine”, dar nu pentru că nu s-ar putea acest lucru, ci pentru că nu i se permite (Elena Trîncă).

Ceea ce o face pe Elena să înțeleagă că Melodia și Cuvântul nu pot fi separate se vede și din talentul ei pentru cântat, unde există totodată și simțul ritmului, fapt pentru care este și o dansatoare profesionistă. Astfel, ne este dovedit, încă o dată, că adevărul nu se poate sprijini pe un singur fenomen, ci e necesar să fie susținut de trei fenomene mărturisitoare și logice universal, de trei particularități. Cuvântul, Muzica și Dansul – pot fi adevărate și depline doar dacă sunt luate împreună. Dumnezeu este Dumnezeu doar dacă este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, altfel Dumnezeu nu ne-ar putea spune că este iubire sau Dumnezeu (I Ioan 4,8). La El ajungem doar prin Fiul, Care este Calea, Adevărul și Viața. Adevărul trebuie să fie moartea, jertfa, sacrificiul, duhul umilit și inima înfrântă (Psalmul 50,18), pentru că doar așa se poate trece la Viață, lepadându-ne de stricăciune.

Astfel, prin muzică, poezie și dans, Elena Trîncă este o artistă, cunoscând deșertăciunea lumii și simțind chemarea înălțimii. Mai multe ne vorbește poezia “Trupul plin de nemuriri”, recitată în următorul videoclip, din volumul “Gânduri la margine de suflet”, clar și răspicat. Mircea Eliade a încercat să explice și să găsească, multă vreme, diferența dintre sacru și profan, însă Gilly ne-o transmite printr-o singură poezie. În ceea ce privește fitness-ul, și Apostol Pavel făcea corturi.

Dar cine poate simți și recunoaște un artist? Un prezentator sportiv ar putea?
Dar noi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.