Muzica electronică de dans (privire științifică, psihologică și teologică)

din Andrei Drăgulinescu, Armoniile lui Dumnezeu și disonanțele lumii, editura Agaton, 2022

 […] Aceleiași culturi a morții îi aparține și o mare parte din muzica electronică de dans (EDM), cu toate curentele și subgenurile sale (disco, electro, house, breakbeat, eurodance, techno, acid, rave, gabber, hardstyle, hardcore, frenchcore etc.). Din cauza lipsei de spațiu și a diversității lor, nu vom detalia aici caracteristicile fiecărui curent în parte, ci ne vom concentra în principal pe studiile științifice privitoare la efectele ascultării acestor genuri muzicale asupra comportamentului și sănătății.

Astfel, un studiu a investigat efectele fiziologice și psihologice ale muzicii techno, în scopul cercetării existenței unor modificări comportamentale produse de ritmurile acestui gen muzical. Astfel, șaisprezece subiecți sănătoși psihosomatic – opt băieți și opt fete, cu vârste de 18 și 19 ani – au fost expuși, în ordine aleatoare, la muzică techno sau la muzică clasică, timp de câte 30 de minute. S-a observat că, în urma ascultării muzicii techno, a crescut semnificativ rata bătăilor inimii, presiunea sistolică a sângelui și s-au înregistrat modificări semnificative ale stărilor emoționale. În schimb, în urma ascultării muzicii clasice, s-a observat o îmbunătățire a stării emoționale.

Un alt studiu a evidențiat faptul că muzica house produce impotență. Cercetările, realizate de un grup de oameni de știință din Roma, au găsit că 66% dintre tinerii italieni suferă de disfuncții sexuale în urma ascultării acestui gen de muzică. Studiul a cuprins 500 de tineri italieni cu vârste între 16 și 24 de ani care frecventau cluburile în care se asculta muzică house. Unul dintre autorii studiului, medicul psihiatru Willy Pasini, declara că aceste efecte se datorează în principal „puternicii componente ritmice” a acestui tip de muzică, iar cercetătoarea Chiara Simonelli de la Universitatea Sapienza din Roma afirma că „muzica ce se ascultă în cluburi produce o stare alterată de conștiință, care distrage atenția creierului de la grija pentru funcțiunile sale vitale.”

Doi cercetători germani ai fenomenului techno observau, în același context: „Dacă fiecare mișcare de tineret de până acum a avut o inevitabilă legătură cu descoperirea sexualității și cu [încălcarea] tabu-urilor morale, chefurile techno sunt locurile preferate de autoerotici. […] Băieții povestesc cu pieptul umflat de mândrie că în timpul chefurilor nu sunt niciodată preocupați «să-și găsească o nevastă», după cum formulează cu nonșalanță Sven, un fan de 25 de ani din Berlin. La ei totul se centrează pe un singur lucru, the big bang. La chefurile rave nu se prea găsesc cupluri izolate. Fiecare dansator se integrează din primul moment în mulțime. […] Firește, [este vorba de] o comunitate care este formată din indivizi îndrăgostiți de propria persoană.”

Aceiași cercetători remarcau puternicul efect al muzicii techno asupra psihicului uman, ca urmare a ritmului și frecvenței specifice a acesteia, care o face să aibă efectul unui drog, chiar și în absența cuvintelor. Cu toate acestea, mulți dintre tinerii ce ascultă acest gen de muzică consumă droguri euforizante, în special speed, ecstasy și cocaină. Într-un studiu realizat în anul 2019, un grup de cercetători americani a constatat că aproximativ o treime (33,5%) dintre participanții la festivaluri și petreceri de muzică electronică de dans (EDM) au suferit cel puțin un efect advers datorat drogurilor în anul anterior. Cel mai frecvent, au fost consumate substanțe opioide (41,2%) și alcool (33,9%) în exces. Obișnuită, de asemenea, a fost utilizarea concomitentă a mai multor droguri, în special LSD, ketamină, cocaină și ecstasy. La întrebarea de ce, în zilele noastre, narcomania este atât de frecventă în rândul tinerilor ce participă la petreceri, nu doar de muzică electronică, ci și rock sau alte genuri, autorul sârb Boșko Obradovici răspunde: „pentru că toate acestea sunt doar produsele secundare ale unei civizilații ce caută stimulenți chimici ca să fugă de nonsensul vieții lor și să atingă un «rai artificial».”

Chiar și fără consumul de droguri, muzica techno poate fi atât de nocivă încât să ucidă. Ca pildă în acest sens este un bărbat de 39 de ani din orașul Richmond din Marea Britanie. În 1993, acesta a plecat să-și caute fiica într-un club techno. Din cauza ritmului nebunesc al muzicii din club, ce răsuna cu o intensitate infernală, stimulatorul cardiac al bărbatului s-a oprit brusc și el a decedat.

Cu atât mai mult, dacă la ritmurile muzicii și dansul cu mișcări necontrolate din discotecile de muzică techno se adaugă și consumul de ecstasy, toate acestea produc la tineri – oricât de sănătos ar fi organismul acestora – tulburări de ritm cardiac și de circulație. 

De-a lungul timpului, vechile tradiții păgâne, precum și curentele neopăgâne din zilele noastre au încercat să inducă stări de transă cu ajutorul unei muzici ce folosește fraze scurte repetate de foarte multe ori, alături de un ritm hipnotic. Sunetele repetitive, hipnotice pot induce astfel de stări de transă prin concentrarea atenției creierului asupra unui set minim de impulsuri senzoriale.  Astfel s-a născut și ramura modernă a acestei muzici, genul numit „techno-trance”.

Caracteristicile speciale ale acestui tip de muzică lucrează împreună pentru înlesnirea afectării stării normale a conștiinței. Se creează astfel o stare alterată de conștiință, ceea ce înseamnă orice deviere de la funcționarea normală a conștiinței sau a experienței psiho-fiziologice. Această stare alterată poate fi produsă în mai multe moduri, și anume cu ajutorul muzicii hipnotice, a drogurilor sau a ritualurilor religiilor păgâne. Muzica trance poate contribui și ea la obținerea unei astfel de percepții alterate a unei disocieri complete între minte și trup.

Muzica trance – explicau membrii formației The Orb – „este new age transpus în ritmuri de dans, pentru că această muzică are un fond spiritual de-a dreptul mistic [ocult – n.n.].”

„Techno-trance este un fenomen cultural care de fapt a existat dintotdeauna sau, cel puțin, de când oamenii au început să danseze. Dansau până cădeau în transă [subl.ns.], pătrunzând astfel într-un nou univers. În acest moment intervine techno-trance. E vorba de o monotonie perfectă care, în timp, își creează o viață proprie, hipnotică. Ritmul constant al acestei muzici îl atrage pe dansator încetul cu încetul în vraja lui, până când îl înghite. De fapt, techno-trance contravine tuturor regulilor muzicii, căci în mod normal în timpul realizării compoziției se evită monotonia. Dar pe ringul de dans sunt valabile alte legi. […] Piesele cele mai monotone sunt cele mai de succes, pentru că ele îl catapultează pe ascultător cel mai repede într-o altă dimensiune.” 

În numărul din 4 aprilie 1988 al Insight Magazine apărea un articol ce prezenta un studiu realizat de fizicianul dr. Harvey Bird de la Universitatea Fairleigh Dickinson și de neurobiologul dr. Gervasia Schreckenberg de la Georgian Court College din Lakewood, New Jersey. Cei doi s-au reunit pentru a studia efectele muzicii asupra șoarecilor de laborator (cobai).

Experimentul pe care l-au realizat s-a asemănat foarte mult cu cel al lui David Merrill, descris în secțiunea despre muzica rock. În acest caz însă, cobailor li s-a pus muzică interpretată la așa-numitele „voodoo drums”, o muzică tipică popoarelor păgâne precum de pildă cele din Haiti și folosită în ritualurile religiei lor idolatre. Este o muzică bazată pe același principiu ca și curentul techno-trance descris în cele de mai sus. Unui alt grup de cobai i s-a dat să asculte valsuri de compozitorul austriac Johann Strauss. Un al treilea grup a fost lăsat fără vreun fel de muzică.

În cadrul experiențelor, muzica a fost pusă la volum redus al sunetului, astfel încât volumul să nu fie cauză a vreuneia dintre modificările comportamentale observate. Pe durata experimentului, ei au testat diferitele grupuri pentru a observa cât de bine pot străbate un labirint ca să ajungă la locul în care li se pusese hrana. Aceasta a fost o măsură a abilității lor cognitive – abilitatea lor de a-și aminti labirintul pentru o perioadă de timp.

Bird și Schreckenberg au găsit că grupul de cobai ce a ascultat muzica voodoo a întâmpinat greutăți cu mersul prin labirint, dificultăți ce au crescut în timp, până în punctul în care deveniseră total dezorientați și incapabili de a rezolva labirintul.

Celelalte grupuri de cobai nu au avut nicio dificultate în a învăța labirintul, cel mai bine descurcându-se cei care au ascultat valsuri.

În cazul cobailor ce ascultaseră muzică voodoo, chiar și după ce li s-a dat o pauză de la muzică timp de trei săptămâni, ei „tot nu-și puteau aminti cum să ajungă la hrana lor, în timp ce restul o găseau rapid, fără probleme”, a spus Schreckenberg.

Acestea au constituit dovezi evidente ale efectelor diferitelor genuri de muzică asupra funcționării mentale. Dar cele mai clare dovezi urmau să apară mai departe!

La sfârșitul experimentelor, s-a efectuat o disecție a creierelor cobailor și s-a descoperit că acei cobai care ascultaseră muzică voodoo prezentau modificări structurale anormale ale celulelor cerebrale! Acest rezultat a arătat existența unor dovezi fizice reale ale vătămării creierului în urma expunerii la muzică nocivă. Găsirea acestor schimbări anormale ale țesuturilor cerebrale a dovedit că muzica este capabilă să afecteze regiuni ale creierului pe care alte activități nu le pot afecta. Schreckenberg comenta în final: „Credem că șoriceii încercau să compenseze acel bombardament sonor constant la care fuseseră expuși.”

Nu este deci de mirare că și muzica electronică de dans poate afecta într-o asemenea măsură comportamentul celor care o ascultă. Aceștia foarte adesea devin atât de dependenți, încât pentru ei devine un adevărat stil de viață, cu petreceri-maraton ce pot ține până la 72 de ore fără oprire, o filosofie de viață caracterizată printr-un „hedonism pur”, având drept unică dogmă „principiul plăcerii ca scop în sine”.

Petrecerile și chefurile tinerilor pe acorduri de rave, house sau alte genuri techno pot fi văzute ca o adunare de oameni ce se mișcă la unison, unde nu este deloc neobișnuită senzația de a fi partea unui întreg. În cuvintele omului de știință Robin Sylvan, specialist în studii despre diferite religii ale lumii: „În decursul a aproape două decenii, scena muzicii rave a evoluat până la a se transforma în mult mai mult decât o simplă petrecere pe muzică de dans electronică. Pentru mii de oameni din întreaga lume, ea a devenit o sursă importantă de spiritualitate și manifestarea cea mai apropiată de religie pe care o pot avea acești tineri.”

Această afirmație pătrunzătoare a cercetătorului expert în religiile păgâne nu arată altceva decât că muzica electronică (EDM), la fel ca și celelalte curente din muzica contemporană, este pentru tinerii din ziua de azi un substitut pentru închinarea adusă lui Dumnezeu, un nou cult care preamărește disoluția sufletească și aduce adorație vrăjmașului omenirii. Locul muzicii moderne este în cultura morții ce înrobește curăția tinerilor, înlănțuindu-le frumusețea trupească și sufletească și aducându-i victime supuse stăpânului întunericului…

***

       La fel ca și în cazul altor genuri muzicale pe care le-am analizat, cei implicați în consumul sau chiar producerea lor Îl pot cunoaște pe Hristos și se pot întoarce la El. Recent (2021), a fost destul de mediatizată convertirea lui Sorin Gadola, fost finanțator al celui mai mare festival de muzică electronică de dans din România, Untold. La vârsta de 21 de ani s-a îmbolnăvit și, negăsind vindecare prin mijloacele medicinii clasice, a încercat diverse practici alternative, inclusiv cele extrem-orientale: „Pe la aproximativ 27 de ani am început să meditez, să fac yoga, taoism, budism, șamanism, bioenergie, respirație holotropică”, mărturisește Sorin Gadola. Însă nici aici nu a găsit alinare. S-a implicat în diferite proiecte, printre care și fondarea festivalului Untold, și a devenit o persoană cunoscută. Totuși, se simțea „frânt, întunecat”. A început, treptat, să se apropie de Ortodoxie, alături de Diana, cea care urma să-i devină soție. Amândoi au ajuns la mai multe mănăstiri, au început să se spovedească și, cu multă rugăciune, au descoperit viața duhovnicească în Hristos.

din Andrei Drăgulinescu, Armoniile lui Dumnezeu și disonanțele lumii, editura Agaton, 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.