Clipa de poezie – Vali Șerban (V)

Primăvara este oglinda îngerilor


Ai crezut cumva că îngerii n-au oglindă?
Păi, altfel, cum s-ar fi văzut aripile lor întinse dacă nu la fluturi?
Nu. Să nu-mi spui că tu nu le-ai văzut încă brațele…
Păi, toată iarba verde, de jur-împrejur, a cui crezi că e?
Sau…ochii? Ochii lor mari din soare și din stele?
I-ai observat, dar n-ai dorit să știi. Sau… poate nu ți-ai dat seama.
Pentru că așa facem noi, oamenii, de obicei. Observăm doar.
Observăm că-i prea multă lumină, că-i prea multă căldură, că-i prea multă iarbă, că-i prea multă noapte… Ne încărcăm de multul “prea”. Și nu mai privim…
Te-ai întrebat vreodată cum miros îngerii? Ori cum ne vorbesc?
Îngerii miros a copaci înfloriți. Și a toate florile primăverii. Iar vocea lor…, vocea lor e în ciripitul păsărilor. I-am auzit. Sigur i-am auzit! Și eu, și tu. Doar că unii dintre noi alegem s-aruncăm cu pietre în păsări pentru că fac “prea” multă gălăgie…

  

Dumnezeu mi-a jucat iubirea la zaruri

 

Dumnezeu mi-a jucat iubirea la zaruri

Nu mereu, de câteva ori,

A întins pe pământ o coală albă de viață,

a răsucit timpul

Și a adus vântul peste neștiutele cuburi.

O singură dată a spulberat un egal

Și-a tăcut până au căzut frunze uscate din cer.

Într-una din zile , dintr-un colț de lună,

A spulberat peste ele trăsnet și furtună.

Nu mai știu în ce margine de drum s-au ascuns,

Nu mai stiu dacă zarurile astea

au avut pentru mine, atunci, un răspuns.

Dumnezeu mi-a jucat iubirea la zaruri,

Nu mereu, de câteva ori

A sădit în sângele meu răsărituri

Și-a stins sute de apusuri și ploi

 

Sudează-mi, timpule, lacăte la ușă!

 

Sudează-mi, timpule, lacăte, la ușă
Și dă-mi secundele să-ncui!
Să nu-mi împresori casa
Cu flori de salcam sau de tei
Se vor scutura într-o zi peste toți anii mei.
Ai inteles?
Doar ușa aș vrea s-o încui
În pragul din suflet sa-mi pun la căpătâi:
Ce-a fost, s-a dus; ce vine, conteaza!
Ce-am strâns prin ogradă, nu valorează!

Ai înțeles?
Sudează-mi, lacate, la ușă
Si dă-mi secundele să-ncui!
Încă mai sunt în toc bucăți din lună,
Bate-un vânt răzleț, norii cern a furtună,
Raze de soare îmi apasă în piept
Încă mai caut, încă mai aștept.

Îmi sudezi lacăte? Îmi dai secunde?
Hai, timpule, nu te mai ascunde!

 

Vali Șerban


CV LITERAR

 

Vali Șerban – Pseudonimul Vasilicăi Șerban, născută pe 12.10.1983, în Slobozia, județul Ialomița.

 

Publicații:

 

  • în revista Arcade – ISSN: 1843-8768, Anul VII, nr.14, aprilie 2008 cu eseul Lasă-ți aripile… și poeziile: Clipe, Viața, Fărădelegile iubirii;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Cultură, Literatură – articolul: Vezi? Pare simplu! Dar, nu! Nu e!;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Dacă secundele mele ar avea muguri;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), februarie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Dacă timpul;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Idei, Literatură, Debut – articolul: Suntem bețe de chibrit;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Actualitate, Cultură, Idei – articolul: La mulți ani, mămico!
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Cultură, Idei – articolul: Cine sunt eu? Cine ești tu? Cine e el?;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Cultură, Idei, Literatură – articolul: Scrisoare către timp;
  • în Revista online Timpul (revistatimpul.ro), martie 2021, rubrica Idei, Literatură – articolul: Pe strada Speranței.

 

Debut:

  •  vol. Iartă, crede în tine și mergi mai departe, Editura Berg, București, 2021, ISBN: 978-606-9036-69-3

 

Premii:

  • Premiul III – Olimpiada de limba și literatura română- Faza județeană, anul 2002;

Mențiune – Concursul de creație literară Nichita Stănescu Slobozia, 2003, Secțiunea: Eseu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.