Cugetări la Pilda femeii păcătoase ce a uns cu mir pe Mântuitorul și a vânzării de către Iuda, în Sfânta și Marea zi de Miercuri

Autor: Vasilisk Donica

Două trăiri diferite, două înțelesuri diferite asupra învățăturii lui Iisus aveau acești doi – Femeia păcătoasă și Iuda vânzătorul, care diferit s-au trudit și au primit răsplata și sfârșitul respectiv. Cea dintâi, primind iertare de păcate în întâlnirea ei cu Hristos, a primit de la el și descoperirea tainelor Lui și Împărăția Cerurilor. L-a căutat mai apoi să-i împlinească voia, aducându-i în dar mirul de mult preț și, ungându-L, ca pe un mort îl jelea. Cel de-al doilea I-a fost alături mai mult timp, dar nu a înțeles nimic din ce i s-a spus, din ce i s-a arătat, fiind întunecat de iubirea de câștig și de arginți, înecându-se până la urmă în propria lăcomie.

Ambii cei sus-numiți Îl urmau, Îl căutau totuși pe Iisus, râvneau după El și după învățătura Lui. Cum suntem noi astăzi? Ce poziție avem în legătură cu Biserica și învățătura lui Hristos, care numai în Biserica Lui se găsește? Îl urmăm? Îl căutăm? Interesant, cine și la care din aceste două modele se atribuie…

Vine Hristos și vrea să stea la masă cu noi, cu cât mai mulți dintre noi, la sfânta biserică, la sfintele slujbe. Cine stă azi cu El la masă? Cine vine astăzi, ca păcătoasa, să-I ungă cu mir trupul, să-I spele picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului? Or poate astăzi cei mai mulți nici nu avem păr, ca să avem cu ce șterge picioarele udate? Or poate astăzi nici nu mai avem lacrimi și nici mir, căci ne zgârcim să I-l cumpărăm lui Iisus? Sau poate toți am plecat, ca Iuda, să facem tocmeală cu cei ce-L vor cumpăra pentru treizeci de arginți?

Da, cei mai mulți dintre noi suntem în căutarea arginților, în căutarea unei vieți mai bune aici, pe Pământ, vânzând nu numai pe Iisus, dar și neam, și credință, și valori, și obiceiuri, și tradiții – totul, ca să câștigăm cât mai mulți arginți, ca să avem cu ce să trăim îndestulat și bine, vremelnic, pe acest Pământ. Vindem și cumpărăm tot ce se poate! Dar când cugetăm la cele cerești? Când privim în sus ca să mulțumim Tatălui pentru că încă nu ne-a zdruncinat de tot ca să ne piardă?

Da, să ne piardă cu totul, de tot! Căci nu urmăm exemplul celor care au fost miluiți și iertați pentru faptele lor bune, pentru râvnă, ci urmăm exemplul celor fățarnici, care murmură mereu împotrivă din pricina iubirii de arginți, căci astăzi nici măcar nu mai râvnim să întindem mâna la masa Stăpânului.

Cum putem primi iertarea păcatelor? Cum putem să ajungem la fericirea veșnică, dacă nici nu o dorim? Cine dintre noi s-a ridicat ca păcătoasa să Îl caute pe Hristos? Cine a câștigat un ban cinstit să cumpere mir de mare preț și să meargă să ungă trupul lui Iisus? Nemaivorbind de lacrimi, mulți dintre noi nici nu știm unde îl putem găsi pe Mântuitorul. Mulți nici nu știm cine este Acesta. Și chiar dacă știm, nu facem nimic ca să-L putem găsi, ca să ne întâlnim cu El, să cerem iertare de păcate și să o primim.

Unde sunt legile care spun că trebuie să aducem daruri din ceea ce avem, ce câștigăm lui Dumnezeu, așa ca păcătoasa? Nu se mai respectă! Și ne dorim roade? Ne dorim ploi? Ne dorim pace și liniște pe Pământ? Nu vom avea atâta timp cât nu-L vom căuta pe Iisus. Atâta timp cât nu vom râvni la iertare și nu vom aduce mirul, ne vom autodistruge ca Iuda, sugrumându-ne cu propriile mâini.

E primăvară. E pace încă pe alocuri. Este încă timp de mântuire. Trezește-te, Marie și Vasile, Suzană și Ioane, Elenă și Gheorghe! Căutăți-L pe Iisus și aduceți dar de mare preț, ca și El să vă răsplătească, căci nu poate dărui nimănui nimic atâta timp cât nu ne cunoaște și nu poate ieși în întâmpinarea noastră, atâta timp cât nu am mers noi spre El!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.