Cugetare în Sfânta și Marea zi de Vineri

„În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase,

Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,

Plecăciunea Ta cea multă preamărind.”

(Prohodul Domnului, Starea întâi)

Autor: Vasilisk Donica

Nu a murit Hristos, El e Viața veșnică! Cum poate lumina să apună sub pământ? Nu vă bucurați, necredincioșilor, nu a murit, ci va învia ca să vedeți slava Lui cea mare.

Cu cântări de jale și cu lacrimi, cu făclii aprinse Îl așezăm astăzi în mormântul întunecat pe Cel ce a făcut toate, Viață și Vieți, Lumină și Lumini.

La fel ca acum circa două mii de ani în urmă, puțini Îi suntem alături, puțini privim de departe unde va fi îngropat Cel care ține toate. Câteva femei, doi bărbați mai puternici care L-au coborât de pe cruce – aceasta a fost toată coloana funerară ce a așezat în mormânt un Împărat, împărat căruia nu-i trebuie slavă lumească, împăratul simplități și al smereniei.

Câteva femei, șapte mai bine zis, și cam tot atâția bărbați L-au petrecut la mormânt și azi pe Iisus, mielul lui Dumnezeu. Unde sunteți, creștini? Ce alte treburi aveți astăzi mai importante de făcut, decât să fiți alături de Dumnezeul vostru Care s-a jertfit pentru voi? Cum Îl urmați voi pe păstorul vostru bun? Numai să nu răspundeți că Îl aveți în inimă, căci vă agonisiți păcate. De câte ori ați spus azi ,,Doamne, miluiește-mă!”? Sau poate ați căzut în genunchi și ați lăcrimat în fața icoanei de pe perete, în fața căreia toată ziua candela a fost aprinsă în amintirea acestui eveniment mare? Nu aveți cuvinte de îndreptățire pentru faptele voastre! Dar Biserica de două mii de ani vă cheamă întruna prin glasul Domnului cel răstignit: ,,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”(Matei 11:28), precum și prin glasul prorocilor: ,,Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul”(Psalmi 34:11). Și iarăși același glas zice: ,,Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Oare câți astăzi am fost gata să luăm jugul Lui? Oare nu auzim ce răspunde? Unde e odihna sufletelor și a trupurilor noastre oropsite? Numai la Dumnezeul cel blând și smerit cu inima. Ce alte tălmăciri și înțelesuri ne mai trebuie? Numai urmându-L pe Dumnezeu vom avea odihnă, El însă va trudi veșnic pentru noi. Și să luăm aminte: nu funiile cu care a fost legat L-au ținut pe Domnul Iisus în fața judecătorilor, nu cuiele L-au ținut pe cruce, nu piatra ce a fost rostogolită peste mormânt L-a ținut acolo, ci dragostea mare pe care a avut-o și o mai are încă pentru noi, oamenii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.